A mai trecut un an…


A mai trecut un an pe parcursul căruia nu mi-am  impus nici o limită, am vrut să fac tot ceea ce emoţiile mele îmi transmiteau… Am strigat, am turnat lacrimi, am râs până m-a durut stomacul, am dansat, am zâmbit şi am făcut tot ceea ce îmi place să fac… şi am făcut totul din inimă, cu fiecare parte din mine… Am fost şi impulsivă, dar nu în sensul acela rău de a fi impulsiv… ci acela de a trăi mai mult, întotdeauna, indiferent de ce se întâmplă cu tine,bine sau rău…
multumescM-aş hazarda să spun că, până acum, acest an a fost unul dintre cei mai buni din cei 43… spun doar că a fost o perioadă în care am încercat să iau totul frumosul pe care cineva l-ar putea primi… o perioadă plină de surprize, dezamăgiri, victorii şi înfrângeri, de care, sincer… avem nevoie toţi… îmi place să mă uit la trecut şi îmi place să îl transform amintirile în episoade…  De multe ori poate m-am întrebat care este sensul unor mulțimi de tam-tam în această viață, al acestei lupte în curs de desfășurare împotriva dușmanilor vizibili și invizibili care de multe ori ne trag în jos zi de zi… mai mult și mai puternic… nu am găsit nici un răspuns concret… dar…
Mă uit la lume, la oamenii pe care îi iubesc, la familia mea… prin oglinda dragostei… mă uit la tot ceea ce niciodată nu te aștepţi… la bucuria unui frate, îmbrățișarea unui prieten sau zâmbetul şi braţele calde ale copiilor care sunt întotdeauna sincere şi curate… Și am înțeles că, într-adevăr merită să trăiești această viață, merită să o trăim cu adevărat .. nu ca bibelouri, nu cu teamă, nici cu limite… pentru că suntem unici, fiecare la modul nostru… în lume nu mai există o altă persoană ca noi şi asta ne dă privilegiul de a fi capabili să fim ceea ce un altul nu va putea fi niciodată…
Am întâlnit o mulţime de persoane… din întâmplare, de necesitate, în mijlocul străzii, la petreceri,la muncă… şi multe dintre aceste persoane au rămas în viaţa mea… şi acum, pentru mine, ei înseamnă ceva… prezenţa lor este indispensabilă pentru mine în construirea zidului meu de certitudini, de sprijin…. în viaţa mea de zi cu zi… înseamnă că trebuie să creştem mână în mână, ajutându-ne atunci când celălalt a greşit, pentru a ne ridica… în acest moment nu cred că lucrurile urâte au importanţă… am tot ce este frumos şi mi-aş putea dori de la viata… o familie unită, prietenii de neînlocuit, fără de care m-aş simţi pierdută… iubire…
În concluzie, aş dori să mulţumesc fiecărei persoane care s-a gândit la mine şi care a devenit parte din viaţa mea… fără a face nici o diferenţă… pentru că toată lumea m-a ajutat să trăiesc un an atât de uimitor… Mulţumesc fiecărei persoane care mi-a transmis un gând frumos, care a fost alături de mine, la bine sau la rău… Vă mulţumesc şi vă iubesc!
Cu dragoste, L.M.

Reclame

2 gânduri despre „A mai trecut un an…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s