Tot ceea ce contează…


Lasă-mă să-ţi şoptesc cuvinte pe care nimeni altcineva nu ţi le va spune…să te ating în locuri în care numai eu voi îndrăzni…
Să te ating…lasă-mă să te gust aşa cum numai eu ştiu… să ne putem trăi viaţa împreună, în felul nostru de a fi…

Tot ceea ce conteaza..De fapt… nu este vorba despre sex…ci despre legătura invizibilă dintre noi… asta e tot, ceea ce contează… şi asta este ceea ce va conta întotdeauna…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Dăruire…


Ea, s-a pe ea însăşi… lui… de bunăvoie şi fără nici o îndoială sau judecată… şi tot ce a vrut în schimb… a fost… doar să fie la fel de dorită… de el…

Daruire..
Cu dragoste, Lilium

Lipseşte ceva…


Întotdeauna lipseşte ceva, corect?… Cineva, nu ceva….  Lipseşte cineva…

Lipseste ceva..Poţi fi confuz de multe ori… şi acum ţi se întâmplă din nou?… nu te speria, este doar… natural… sentimentele şi emoţiile pot fi greu de înţeles uneori… dar de ceva sunt sigură… te vreau pe tine iubite… şi nimeni altcineva… nu trebuie să fii perfect pentru mine ca să te iubesc… de fapt… nici nu cred că ai putea fi…
Cu dragoste, Lilium

 

Dialog cu mine însămi…


„Nerecunoştinţa este un semn de slăbiciune. Niciodată n-am văzut oameni de ispravă, care să fi fost nerecunoscători.”
Chiar contează atât de tare părerea unora sau altora?… Cine sunt ei să îţi spună ce e corect sau nu?… Cine sunt ei să îţi spună ce să faci?… şi… Cine eşti tu că sa le asculţi vorbele? … sunt simplii muritori fără suflet… niciodată să nu te laşi învinsă… şi mai spun că nu toţi suntem nişte mecanisme fără creier şi fără suflet…  Ce vină are viaţa pentru că e dată unor oameni care nu ştiu să o aprecieze?…

Dialog cu mine însami..Când cineva e fericit îi vine să pupe pe toată lumea, să ia toată lumea în braţe, să mulţumească şi să zâmbească tuturor… Frustratul,  poate că zâmbește în sinea lui… nu pot fi sigură de asta!… dar am văzut de multe ori că cel mult schiţează un rânjet şi începe să vorbească porcos, să arunce cu acuzaţii în cei din jurul său, vrând să demonstreze cât de”şmecher”este el şi că nu are nevoie de nimeni pentru a se descurca…  Nu mulțumește niciodată cerului, destinului…  de persoane ce să mai vorbim… toată lumea este contra lui, numai el singur face şi desface…
Răutatea nu este apanajul meu forte… Răzbunarea nu mă încălzeşte… aş mai avea multe de spus încă… dar, nu voi mai spune nimic… pentru că aceşti oameni îmi inspiră milă… Un om care înjură, bălăcăreşte şi murdăreşte tot ceea ce este în jurul lui, este un om care ți-ar da și în cap în momentul  maxim al furiei generate de frustrărie şi neputinţele sale… din păcate am văzut şi am cunoscut acest gen de oameni… sunt mulţi şi se plimbă printre noi… eu nu pot înţelege cum acumulează în ei doar sentimente negative care ajung să se răspândească în trupul lor ca o boală în stadiu terminal…  te cutremuri… cum poate să aibă loc atâta ură şi răutate într-un trup firav, omenesc… din păcate, cu ei nu funcţionează nici o abordare… ei nu pot merge alături de nimeni… mai bine zis, nu acceptă pe nimeni alături de ei… ci în spatele lor, şi dacă se poate îngenunchiaţi…
Mulţi îşi bagă și îşi scot cu o măiestrie extraordinară… toate frustrările… neîmplinirile și rateurile personale… îl trimit la origini cât ai clipi pe unul care în accepţiunea lui a greşit față de el pentru că este diferit în gândire şi comportament în comparaţie cu el… De ce? De unde atâta uşurinţă?… simplu, din faptul că nu știu să fie recunoscători pentru nimic… din faptul ca sunt trişti şi frustraţi tot timpul… nu ştiu ce este bucuria, nu îşi permit să simtă bucurie… păi dacă nu vor să simtă nici măcar bucuria lor, cum să le pese de a altuia?…
E greu ca să rosteşti un banal „Merci” cuiva?… cred că da… ooohhh, da!…spun eu…  dar, de ce? Întreb tot eu… ,,Merci” are doar două silabe… daaaa, aşa este!…,,Să-mi bag…” sau ,,Du-te-n…” au minimum trei… în funcţie de imaginaţie şi frustrare… dar se pronunță mai ușor și cu mai multă simțire…
Concluzia?… Toate relele se datorează frustrărilor care deriva din suma unor eşecuri, corelată cu mentalitatea… “să moară capra vecinului”… daaaa, asta e a noastră!!!… de ce să ne uşurăm viaţa când putem mai bine să o complicăm?
Am uitat să spunem “mulţumesc” la fel cum am uitat să spunem “îmi cer scuze” sau “îmi pare rău” atunci când greşim… nu ni se cuvine totul şi nimeni nu este obligat să ne accepte mojiciile şi proasta educaţie, doar din bun simţ şi… datorită iubirii pe care ne-o poartă…
În încheiere,  pot să spun decât… Mulţumesc Cerului, că nu sunt una dintre ei!… Mulţumesc Cerului că ai mei neuroni reuşesc să funcţioneze corect şi că nu am acumulat răutate în suflet indiferent de câte necazuri am petrecut în viaţă!… Mulţumesc Cerului că răutăţile lor nu mi-au murdărit sufletul şi încă mai pot iubi oamenii!…

multumescCu dragoste, Lilium

O mie de defecte…


încă mai cred…

Lilium - Parfum De Femeie

Uneori cuvintele nu sunt suficiente pentru a spune ceea ce simţim… ni se par a fi banale, ne temem să nu greşim… ni se pare că nu sunt de ajuns, atunci când vrem să le adresăm cuiva care ne face să ne simţim importanţi… cuiva care pentru noi, la un moment dat reprezintă… totul…

O mie de defecte..Ce înseamnă o astfel de persoană?… E aceea care ne poate face să plângem şi râdem mai apoi… e aceea care scoate din noi tot cei mai rău sau cel mai bun… e aceea care ne iubeşte în ciuda celor o mie de defecte, cu care am trăit şi trăim zi de zi… Ce altceva să vă mai spun?…hmm, da!… e acea persoană care se aruncă cu tine în necunoscut şi nu se opreşte în faţa unei îndoieli…  e aceea persoană care nu se sperie de experienţele negative, de cei care au avut ghinion şi care…

Vezi articolul original 378 de cuvinte mai mult

Trăim virtual…


Am privit spre oameni
şi-am văzut durere
tristeţe in ochi
singurătate
şi neiubire.

Traim virtual..Trecem nepăsători
pe lângă vieţi încătuşate
de neputinţe
fără să avem tăria
de a le vorbi.
Ne izolăm într-o altă lume,
scriem pe bloguri despre tot şi toate
dăm sfaturi de credinţă
şi de trăire…
Avem N prieteni pe facebook,
am devenit dependenţi de like-urile lor
ca de mângâierile celor apropiaţi.
Comunicăm şi-i iubim
fără să-i fi văzut vreodată
le împărtăşim sentimentele,
ne îmbrăţişăm virtual
dar ne este din ce în ce mai greu
să dăm o îmbraţişare
adevărată,
celor de lângă noi.
Uneori,
cu un singur click
cineva te poate şterge
ca şi cum
n-ai fi existat vreodată.
Zi de zi în lumea reală,
cineva pleacă de lângă noi
mai sărac cu un zâmbet
o vorbă bună,de iubire.

Angelina Nadejde

P.S.
Provocare: Cine are nevoie de romantism în timpurile moderne, în era în care comunicarea virtuală, adică…rapiditatea tastării unui apel pe mobil, unui mesaj sau o scurtă discuţie pe internet, au înlocuit… micul dejun la pat, trandafirul la fiecare întâlnire sau lumânările la cina şi cutiile de bomboane ?…
Este oare o slăbiciune să fii romantic?…
Credeţi că felul în care alegem să ne trăim viaţa ar fi motivul pentru care romantismul uneori dispare din vieţile noastre?…
Cu dragoste, Lilium

Mulţumesc Luminiţa!