Just walk away…


… sunt, şi nu sunt aici… te simt cu mine… şi mă simt departe… ne- am combinat destinele… care erau deja împărţite mai de mult, de prea mulţi factori… de o mulţime de lucruri şi oameni…  da, dar am stat împreună… şi poate că am înţeles multe lucruri… un diamant nu ar străluci niciodată cum străluceşte inima şi în sufletul meu când te acoperă cu dragoste… sigur, atunci când vreau eu… şi când te simt că eşti lângă mine cu toată fiinţa…

Just walk away..… oricum, suntem altfel… uneori suntem atât de îndepărtaţi şi atât de apropiaţi încât pare că am trăi pe o coardă elastică şi nu pe pământ… de multe ori în interiorul meu, anxietatea mă asaltă şi  mă simt ca şi cum nu te-aş cunoaşte suficient… De multe ori în aceste momente simt că sunt atât de puternică încât aş putea trăi chiar fără tine… apoi, fac câţiva paşi înapoi şi îmi dau seama că ceea ce simt, şi simt cu adevărat în mine… este mai puternic decât ceea ce simt în acel moment de furie… probabil pentru că suntem făcuţi din emoţii şi din momente… 


P.S. poate sunt incoerentă… asta mi-a inspirat melodia… incoerenţă şi tristeţe… nu mă bagaţi în seamă!… ascultaţi melodia, este superbă! 
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Obsesia…


Mi-am dorit întotdeauna ca nici o persoană să devină indispensabilă în viaţa mea… pentru că am crezut întotdeauna că nimeni nu ar putea fi… Dar, am greşit… tu ai devenit… fără ca eu să vreau mi-ai furat toate gândurile… pentru ca tu, să fii unicul meu gând… şi eu trăiesc aşa… tu eşti acum o obsesie… o obsesie blestemată  dar a naibii de frumoasă… care mi-a înrobit sufletul în cuvintele sale… şi mi-ai înşelat inima cu tiradele tale… Totul… viaţa, speranţa, visele… realitatea… tot ceea ce mă face să mă simt bine, ceea ce mă face să mă simt rău… totul… eşti visul şi realitatea mea când adorm noaptea… şi care mă trezeşte în fiecare dimineaţă…

Obsesia..Cu dragoste, Lilium…

Momente încrustate în timp…


Indiferent de ceea ce spun sau nu spun oamenii… nimic si nimeni nu mă poate face să schimb ce e în capul şi în sufletul meu… Nu vreau să pun capăt imaginatiei… viselor… speranţelor… hrănesc visele şi fantezia… şi sunt sigură că ele mai apoi devin tot ceea ce vreau… realitate… realitatea pe care mi-o doresc eu… pentru simplul motiv că eu am devenit un tot unitar cu visele mele… şi sunt fericită… sunt aici, între aceste lumi… şi te iubesc… ca întotdeauna… îţi văd faţa printre momentele încrustate în timp… sunt unele care dor şi pe care mi- aş dori să le şterg…  dar ştiu totodată că le voi purta în mine oricum…  fac parte din viaţa noastră…

Momente încrustate în timp..…timpul … şi memoria momentelor frumoase şi mai puţin plăcute… să îţi aminteşti toate acele ore petrecute împreună râzând… acele ore petrecute certându-ne… ai vrut să intri în viaţa mea şi acum… nu vei mai reuşi niciodată să te desprinzi… Este uimitor cum zboară timpul… sunt deja sute de zile… sute de zile pe care le-am petrecut între lacrimi şi zâmbete… sute de zile încrustate adânc în memoria inimii şi a minţii… imagini frumoase care ne apropie…  care ne spun  în fiecare zi cât de importanţi suntem unul pentru celălalt… şi care ne fac să ne privim din nou ochi în ochi şi să ne spunem… te iubesc… apoi, să ne îmbrăţişăm puternic şi vrem să oprim timpul în acel moment minunat… să îl oprim pentru totdeauna… să fim doar noi şi miracolul iubirii…
Cu dragoste, Lilium

P.S…. şi la sugestia unei prietene dragi, imaginaţi-vă  cuvinte din acest text că se aud şoptit… pe fundalul unei melodii superbe… Un exerciţiu plăcut pentru imaginaţia noastră, a tuturor… iată: