…iubesc…


Am intrat în gândurile tale… iubesc modul în care îmi şopteşti numele… şi mă laşi fără cuvinte… mă înfioară să fiu în mintea ta… să aud şoaptele fiecărui gând… şi să mă pierd în cele mai adânci dorinţe ale tale… Aş vrea să stai întins lângă mine… să-mi mângâi curbele dulci ale feţei…  şi degetele să-ţi alunece pe spatele meu spunându-mi… te simt… te doresc… te vreau…

Ma pierd..Cu dragoste, Lilium

Reclame

O mie de defecte…


Uneori cuvintele nu sunt suficiente pentru a spune ceea ce simţim… ni se par a fi banale, ne temem să nu greşim… ni se pare că nu sunt de ajuns, atunci când vrem să le adresăm cuiva care ne face să ne simţim importanţi… cuiva care pentru noi, la un moment dat reprezintă… totul…

O mie de defecte..Ce înseamnă o astfel de persoană?… E aceea care ne poate face să plângem şi râdem mai apoi… e aceea care scoate din noi tot cei mai rău sau cel mai bun… e aceea care ne iubeşte în ciuda celor o mie de defecte, cu care am trăit şi trăim zi de zi… Ce altceva să vă mai spun?…hmm, da!… e acea persoană care se aruncă cu tine în necunoscut şi nu se opreşte în faţa unei îndoieli…  e aceea persoană care nu se sperie de experienţele negative, de cei care au avut ghinion şi care nu au fost capabili să păstreze dragostea şi menţină respectul… e aceea persoană care nu gândeşte la căsătorie ca şi cum ar fi o limitare, o încătuşare… care ştie că în dragoste nu există nici o certitudine, garanţie şi că iubeşti şi eşti iubit  în fiecare zi…
De obicei, bărbaţii iubesc acţiunea, simplitatea şi comoditatea…  totul, opus femeilor, care iubesc gândurile şi cuvintele de dragoste… nu este adevărat faptul că bărbaţii nu sunt capabili a scrie cuvinte dulci, profunde… de fapt, m-am gândit că şi ei sunt oameni, şi chiar îşi fac confidenţe între ei…  nu cred că iubeşte cineva să îşi “dezbrace” sufletul… şi niciodată sau aproape niciodată cu persoana iubită… şi mai cred că, în iubire trebuie să ţii o bucată din inimă pentru tine, suficient cât pentru a menţine misterul şi fascinaţia… sunt şi momente când un cuvânt în plus îți salvează viaţa, în sensul că stabileşte un nou mod de a evalua şi de a vedea lucrurile… Mă gândesc că poate ar trebui să punem deoparte şi o parte din noi, din ceea ce am fost şi cine suntem noi, care avem întotdeauna o mie îndoieli… și care întotdeauna avem nevoie de atâta certitudine… acea parte din noi, unică şi irepetabilă…
Recitesc ce am scris şi surprinsă, îmi dau seama că simt acea senzaţie care restaurează inima şi sufletul… nu ştiu dacă m-a inspirat ceva sau faptul că citind ceea ce am scris mi-a dat mai multă încredere în atât de dulcea şi de fragila dragoste… Da, dragostea… acest sentiment dulce şi ciudat care mişcă lumea, care… şi, chiar dacă unii oameni văd negru, pentru că le-a fost rău… iubirea îi revigorează… pentru că iubirea e creativă, generoasă şi liberă… şi trebuie să aveţi încredere, să alegeţi să gândiţi pozitiv..  va exista întotdeauna cineva care va scrie, care va suna, care va trimite sms, care dăruieşte flori, care face cadouri… şi care mai apoi să fie înlocuit, chiar fără să ştie, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi alţii înainte, dar… cel mai important lucru este după… să ştii cum să priveşti înapoi şi să zâmbeşti, aşa cum facem deseori pentru a nu suferi din cauza neadevărului…  Concluzia: …  în ciuda a tot, eu încă cred că dragostea este un lucru minunat…
Cu dragoste, Lilium

Speranţa şi dragostea…


…Un sentiment de nelinişte… nu mai ştiu să recunosc iubirea ?… sau nu mai vreau să admit că flacăra din fiinţa mea arde ca un foc viu?… nu mai vreau să iubesc?… sau e doar teama de a nu fi rănită cu vorbe înşelătoare, aruncate în vânt… pline de dorinţe ascunse… dorinţe care atunci când vor fi împlinite îmi vor distruge inima… şi odată cu ea speranţa şi încrederea oarbă în iubire…

speranta si dragosteaNefericirea te poate învăţa cel mai bine valoarea iubirii… nu întotdeauna este aşa cum visam, cum dorim… Uneori, te afli într-o  situaţie delicată prin faptul că trebuie să iei o hotărâre importantă…  iar soluţiile pe care le găseşti sunt mai multe… poate una singură… sau pur şi simplu nu găseşti nici una… dar, trebuie să te decizi… poate eşti nevoit  să renunţi la ceva, să faci sacrificii… însă, hotărârea  nu depinde de nimeni, de nimic… ci numai de tine… pentru că este viaţa ta şi eşti singurul direct implicat… şi nu ştii ce „drum” să apuci… nu poţi şti ce îţi rezervă viitorul… ştii doar că nu mai vrei să fii nefericit… atât… la naibilui, e greu!… oricum vor decurge lucrurile, eu ştiu… adevărul… de aceea, cred cu tărie că speranţa moare ultima… dar… iubirea nu moare niciodată!… 
Cu dragoste, Lilium
P.S. … vă rog, scuzaţi-mi incoerenţa!…