Dar…ce este dragostea?…


Şi iată că revin din nou cu un subiect în jurul căreia probabil sunt un million de întrebări şi răspunsuri totodată… şi pe care mai demult am încercat să îl descriu în  mâzgălelile mele de aici … Cred că mulţi dintre noi,  cel puţin o dată în viaţa ne-am această întrebare… Dar, ce este dragostea?…  Au fost şi sunt în continuare mii de incertitudini la această întrebare atât de puţin complexă…  dar , care ne pune pe toţi în dificultate… ne face să avem o mie de îndoieli, care mai apoi duc la sute şi sute de alte întrebări… Ce este dragostea?…  Există într-adevăr dragostea?… Vei găsi vreodată dragostea adevărată?… Cum ştii dacă ai întâlnit-o deja?… Cum să faci să nu o pierzi?… şi nu s-au terminat aici întrebările…  putem să ne punem încă o mulţime de alte întrebări, dar… punându-ne aceste întrebări suntem singuri că vom găsi răspunsul final corect!?…

apa si foculExistă oameni care definesc dragostea, ca cel mai frumos lucru pe care l-au întâlnit…  apa vieţii şi speranţa, un far în întuneric, în ceaţă… Sunt alte persoane care definesc iubirea  ca pe o revoltă, o tortură, o condamnare, o durere prea puternică care nu merită să fie trăită şi încep să înceteze să creadă…  încep să se îndoiască că există…
De fapt întrebarea mea nu este dacă dragostea există sau nu, este alta… cum se face că un sentiment atât de frumos, atât de curat, definit chiar ca sursă de viaţă… trebuie să facă uneori atât de rău…să-ţi sfâşie inima, să ţi-o rănească şi să lase în piept o cicatrice la fel de mare ca o prăpastie… de ce trebuie să nefacă să ne simţim când bine, când rău?… Nu poate doar ne facă să zâmbim mai degrabă,  decât să ne facă să plângem?… sau dacă ne face să lăcrimăm, de ce să plângem de tristeţe… nu ar putea să ne facă să plângem de bucurie nesfârşită, până la fericirea completă?…
Din păcate, dragostea are regulile ei şi nimeni nu le va schimba vreodată!… Chiar dacă uneori ne poate face să suferim şi ne lasă amintiri dureroase… nu trebuie să uităm niciodată că este capabilă să facă să zâmbească chiar şi inimile cele mai reci… şi chiar merită să înfrunţi loviturile care, chiar dacă ne fac să ne simţim rău, ne întăresc inima… şi apoi, după mult timp, când vom regăsi curajul să încercăm din nou… nu ne dezamăgeşte… pentru că inima noastră după multe şi multe zgârieturi şi înjunghieri în piept, s-a întărit… şi ne va face să ne amintim numai momentele bune, neglijându-le pe cele urâte şi rele, iar momentele triste le transformă în spirală de lumină… o clipă, o îmbrăţişare, un sărut, un cuvânt sau doar o privire care ne-au făcut să ne simţim bine… nu le vom uita niciodată… şi după ce am parcurs traseul amintirilor noastre, ne vom da seama că momentele de bucurie sunt mult mai numeroase decât celelalte şi ne vom simţi uşuraţi, că am suferit… savurând acea emoţie frumoasă nu vom mai dori să schimbăm ceva în viaţa noastră… pentru că în cele din urmă, toată acea durere ne-a făcut să creştem ca oameni, să fim puternici… şi să devenim cei care suntem astăzi… şi chiar dacă acum momentele de bucurie s-au terminat, cu siguranţă au meritat să fie trăite…
Cu dragoste, Lilium

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.