Să scrii mereu povestea Ta…


Aşa cum pui uşor cartea deoparte, după ce ai terminat de citit fiecare cuvânt…aşa voi pune şi eu deoparte azi, creionul… o lacrimă alunecă în jos, pe obraz… azi,  vom încheia cu poveştile şi fanteziile… urăsc să ajung mereu la sfârşitul unei poveşti… căci am investit sentimente în  viaţă şi în poveşti… poveştile mele şi ale altor persoane, dar…doar ca să  ajung la final… am scris când am fost fericită, când am fost tristă, şi… mereu  a trebuit să găsesc în mine forţa şi energia pentru a depăşi  momente dificile… şi niciodată nu mi-au plăcut despărţirile… de fiecare dată mi-am dat seama de adevăratul motiv pentru care te detaşezi greu de ceva… despărţirea, este ca şi cum ai rupe, ai şterge o parte a vieţii tale… nu poţi renunţa spunând pur şi simplu … la revedere!…  problemele se confruntă, nu dai bir cu fugiţii…

Sa scrii mereu povestea Ta…Din toate lucrurile întâmplate în viaţă,  mi-am dat seama că pentru povestea fiecăruia ar trebui să să curgă râuri de cerneală…  pentru că viaţa, nu este ca o poveste fictivă de sex, erotism şi dorinţă… şi la un moment dat are un final uşor de intuit… dragostea, viaţa… doi oameni reali… trăiesc propriile senzaţii şi emoţii, imprevizibile şi incoerente de cele mai multe ori…
Povestea pe care ea sau el vor să o scrie, e doar nevoia de a scrie împreună cu cineva, file importante din cartea vieţii tale… povestea ta, poate pierdută… şi încă nescrisă… care este încă doar un vis, un gând, o idee… dar trebuie să vrei să-nveţi… şi m-am pus pe învăţat… am învăţat să citesc oamenii prin intermediul paginilor dezvăluite de ei… să mă strecor în pielea altor persoane, altor personaje… să mă strecor şi să observ alte vieţi…
Şi… într-un un singur moment de o claritate strălucitoare mi-am  dat seama, că destinul meu nu era să fiu un autor de ficţiune… nu trebuia să scriu o povestea unei vieţi imaginare… trebuia să trăiesc şi să scriu propria mea poveste genială, mai glorioasă decât orice s-ar putea citi sau inventa vreodată… sper doar ca oamenii să nu o creadă o naivitate… sau o femeie prostuţă ce are numai vise în ochii ei… dar totodată ştiu, în inima mea…  că, toţi tânjesc  după o viaţă… care să fie mai mult decât acea rutină şi blazare pe care o trăiesc… şi lor le este dor să trăiască povestea lor… şi să finalizeze povestea lor…
Sfârşitul?… ei bine, a fost scris în stele şi nici unul dintre noi nu ştim ce s-ar putea întâmpla cu noi… dar eu,  am învăţat şi ştiu că singura modalitate de a afla… este aceea de a scrie… şi de a trăi povestea mea… viaţa mea…
Cu dragoste, Lilium…
P.S. dacă am fost incoerentă, vă rog să mă iertaţi…