Ţăndări…


Un strigăt, rădăcini rupte din pământul unde au trăit şi s-au hrănit… durere insuportabilă… dorinţa niciodată împlinită… zâmbet chinuit…si apoi viata… unică, măreaţă, prea scurtă, prea rapidă… am vrut să o savurez toată dintr-o singură  muşcătură… dar trebuia să o adulmec, să o gust… clipă de clipă… nu am ştiut… nu am putut…

Tandari..Şi între timp aştept ca viaţa să înceapă să îmi surâdă şi mie… poate trecutul se scurge şi nu se mai întoarce… poate… în cele din urmă, se va nărui în mii de ţăndări…Şi aştept viitorul… cu uşa deschisă,  fără să ştiu ce va fi mai apoi… dar cu dorinţa de a păşi înăuntru, cu speranţa de a găsi imensitatea  vieţii în sine…
Şi  între timp trăiesc ca un râu furios, care îşi urmează calea sa… şi totuşi este  capabil să se canalizeze… moloz şi murdărie…  flori şi dorinţe ale celei  care priveşte şi visează… că va fi  fi capabilă să facă să alunece problemele sale cu aceeaşi viteză…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.