Timpul îngheţat…


Noapte… din nou… azi sentimentele au fost parcă turbate şi… simt că mi-au cauzat o durerea fizică îndepărtată, constant… nu o pot localiza, dar într-un final… fără dificultăți deosebite reuşesc să-i depistez cauza…Ce ciudate care sunt nopţile nedormite, te obligă să rămâi treaz…  ai un timp aproape infinit să gândeşti, şi… să te gândeşti… Şi te enervezi când printre gândurile cele mai calde, mai vii şi mai dureroase … este ea… relativ este departe, poate înfăşurată în lenjeria ei proaspătă… şi tu ai alerga cât mai repede posibil…  ca ea să se odihnească lângă tine,  să-I sorbi mirosul din păr, să-i mângâi faţa demachiată şi să o simţi cum se afundă în patul  braţelor tale…

Timpul înghetat..Astăzi sunt lucruri… şi gânduri ce suspină  în durere, cu logica unui om care vrea să doarmă… sau poate a unui om îndrăgostit care ştie că mâine e o altă zi… şi va şti să iubească mai mult ca azi, va şti să îşi hrănească inima si sufletul pentru o altă zi… Îţi voi spune din nou că sunt îndrăgostit şi sper ca acea zi îndepărtată când nu o voi mai spune…să nu mai vină… pentru că ea va fi precum o dulce suflare peste lumânare, un fum subţire  care se prelinge şi care se răspândeşte prin aer… vocea şi ecoul flăcării care înainte ţipa şi acum… a tăcut… departe, aşa cum este orizontul de mare … pe plaja îngheţată a iubirii noastre, într-un timp îngheţat şi unde cuvintele nu folosesc… şi unde corpurile noastre vor dialoga fără voci, fără zgomot… într-o zi fără sfârşit…  unde nu există nici un apus de soare, unde nu există oboseală … şi respiraţia rămâne suspendată în aer, între valurile înspumate… imobili, precum pietrele…  Pe mâine… azi, o lacrimă rămâne încarcerată în ochii mei…
Cu dragoste, Lilium