Goi în apele vieţii…


Mă împingi în visare… depărtare de-o şoaptă… atât de departe cât o şoaptă ar putea transporta un sărut… şi mi-ai trimis dorul tău…  printr-o imagine pe care o văd doar ochii mei… şi am văzut foamea ta, de mine… inima mea aleargă… şi degetele mele trasează linii şi contururi  imaginare… ca şi cum ai fi în braţele mele… în patul meu…  şi parcă acea imaginea se desprinde… imaginea dorinţei tale şi a mea deopotrivă… se contopesc amândouă, într-o descriere perfectă a dragostei…

Goi în apele vietii..Împreună , în locul nostru secret, iubitul meu…  unde este cald… şi suntem ascunşi de toată lumea… am nevoie să fiu aici, cu tine, acum… goi şi singuri…  irevocabil expuşi iubirii… sinceri în emoţii şi suflet … faţă în faţă… trupuri lipite… îngemănaţi şi indivizibili… Pielea mea goală sub buzele tale, mişcarea şoldurilor… un val pe care îl stăpâneşti şi navighezi…
Lasă-mă să-ţi şoptesc cuvinte pe care nimeni altcineva nu ţi le va spune… lasă-mă să te ating în locuri unde numai eu îndrăznesc…lasă-mă să te gust aşa cum numai eu pot… să ne trăim viaţa împreună… la modul nostru…
Vom învăţa să creştem sămânţa dragostei…  ne vom scălda goi în apele vieţii… gustând fiecare nuanţă subtilă a ei… şi ne vom scufunda în cele mai simple de plăceri… împreună… singuri, ascunşi de lume…
Cu dragoste, Lilium