Protecţie…


Vino aici şi dă-ţi jos hainele… şi odată cu ele aruncă şi îngrijorările pe care le cari cu tine mereu… vârfurile degetelor mele pe spatele tău… vor fi singurul lucru pe care îl vei simţi… înainte de a adormi… şi zâmbetul meu va fi ceasul de alarmă pentru urechile tale… în fiecare dimineaţă…
Vino aici şi dă-ţi jos hainele… şi odată cu ele aruncă şi greutatea fiecarei zile de ieri pe care o porţi pe umerii tăi…

Protectie..…este ceva atât de protectiv şi sexy atunci când un bărbat te acoperă… cu el…. sărutându-ţi spatele… tandru, trezindu-ţi toate simţurile…  dragul meu….când se întâmplă acest lucru…eu sunt a ta pentru totdeauna…şi încă o zi…
Cu dragoste, Lilium

Acasă…


„Vino aici!” şi mi-a zâmbit….”Vino acasă!”… Şi am făcut-o… Încet la început, cu atenţie… cu puţină teamă… fiecare pas, fiecare mişcare, fiecare respiraţie ducându-mă mai aproape… de el…
Acasă…

Acasa..Cu dragoste, Lilium

Cerul şi dragostea (lui)…


Mă simt foarte rău doar la gândul că ţi-aş fi putut răni zâmbetul… că aş fi putut, cumva, umbri soarele care strălucea în tine… trăiam în tine, mă hrăneam cu dragostea ta… din lumina ochilor tăi mari, atât de frumoşi… urăsc şi nu îmi este bine când mă năpădesc gândurile că ţi-am făcut rău… Vinovăţia este atât de puternică încât îmi distruge, îmi şterge orice stare pozitivă…. dacă mă gândesc şi că te-aş putea pierde… totul se întunecă în jurul meu… 

nerabdareTu, eşti curcubeul ce colorează viaţa mea şi numai tu eşti măsura a ceea ce este frumos, sau bun… sau rău… Te iubesc, precum stelele iubesc cerul, te iubesc cum focul iubeşte lemnul… fără tine nu aş mai putea arde şi nu aş mai putea exista… Te iubesc cum albina iubește mierea… care dă viaţă şi ia viaţă… te iubesc cum marea iubeşte ploaia… prin intermediul căreia se reîntregeşte şi revine la viaţă… şi plâng… plâng, gândindu-mă cum ar fi fost să avem propriul nostru fiu… Un micuţ cu zâmbetul tău şi dorinţa ta de a iubi lumea… 
Nu îndrăznesc să te rog să mă crezi, nu te pot ruga să mă crezi… dar, mi-aş dori… îmi doresc aşa cum deşertul sufocant doreşte apa din valuri… îmi doresc aşa cum un condamnat la moarte doreşte încă un moment de viaţă… Ieri, când mi-ai luat mâinile în palmele tale, mie îmi era dificil să mai îmi dau seama care erau mâinile mele şi care erau ale tale… acea atingere m-a facut să intru în sufletul tău şi să nu mai vreau să ies afară… să nu mai ies niciodată… Lacrimi, durere, la ce mai servesc acum… dacă tu nu mai poţi ajunge la inima mea… şi nu mai poţi citi sub cicatrici şi răni gândurile mele, care sunt numai pentru tine…e tardiv?… eu nu pot… nu pot să îţi spun adio, ar fi ca şi cum aş deveni orb… pentru că nu mai pot vedea o altă femeie… aşa cum te văd pe tine… Aş vrea să-ţi stau alături o viaţă, să îţi privesc ridurile de pe faţa frumoasă… deşi, prea timpuriu încercată de viaţă… aş vrea să mă înarmez cu certitudinea prezenţei tale, până în ultima zi a vieţii noastre… 

Dumnezeule, nu ştiu dacă exişti… eu însumi m-am îndoit de existența ta de multe ori şi… mă simt nedemn să te chem acum… mai ales acum, în disperarea cea mai sumbră… Dar, dacă tu chiar crezi că această iubire nu ar fi trebuit să se piardă… zâmbeşte acestei dragoste atât de încercată… Eu sunt gata să dau chiar sângele meu şi să-l transfer în inima ei rănită… până la ultimul meu respir… Vântul apatiei bate puternic în inima mea ponosită, ca şi corpul unui om trecut prin tirul remuşcărilor… suflă puternic prin miile de găuri sculptate de gloanţele cuvintelor… şi fărâme de piele flutură ca o fereastră la o fermă veche, abandonată… 

Acum, toate speranţele mele vor naviga închise într-o sticlă … pe mările iubirii… până când într-o zi, o vei putea culege… și, citind conţinutul te vei gândi la mine şi poate vei înţelege cât de mare şi adevărată este iubirea mea… Nu!… această sticlă nu vreau, nu trebuie să eşueze pe nisipul uitării… unde zilele trec rapid şi lipsite de amintirile trecutului şi ne împing spre braţe noi, ale altcuiva… Nu am avut încrederea ta şi nu am câştigat-o niciodată… ar fi trebuit să fie suficient un sărut… şi poate… furia s-ar fi potolit, dar… 

Urmele paşilor mei , precum norii… au călcat în picioare şi au murdărit albastrul cerului…Ştii?…odată ţi-am spus că dragostea adevărată este ca cerul… se poate întuneca, dar nu se poate termina vreodată… şi acum, doar mă întreb, dacă tu… încă mai crezi… în mine şi în dragostea mea…

Cerul si dragostea(lui).. Cu dragoste, Lilium

Căutare…


Toţi cred că sunt o femeie puternică, dar nu este aşa… mă prefac că sunt pentru a nu-I lăsa pe alţii să mă calce în picioare… să mă folosească… dar, doamne!… dacă ar şti cât sunt de fragilă… N-am găsit niciodată pe cineva care să mă înţeleagă cu adevărat…şi mai ales nu am găsit un bărbat care să mă facă să mă simt ca singura femeie din lume… singura care contează pentru el, singura pe care o doreşte…

doliuNu ştiu dacă există bărbaţi capabili de acest lucru… Sunt cu siguranţă bărbaţi mai sensibili decât alţii, care te copleşesc cu atenţie… dar, unul care să se dedice pe el însuşi, tot, şi… care să te facă să te simţi o persoană unică şi specială… nu există… Egoismul bărbaţilor e prea puternic şi predomină peste tot şi toate!…
Cu dragoste, Lilium

Dialog…cu sinele


Dau prea mult altora şi acest lucru mă pune în inferioritate…  aşa  încât ei pot profita de mine…
Nu da prea mult, tu… femeie romantică naivă!… Fă-i să te preţuiască, fă-i să te dorească, fă-te respectată… fă-te iubită!…
Poate că ai dreptate… dar, nu cred că voi fi capabilă…  pentru că eu sunt capabilă, doar să dau dragoste… fără să mă gândesc că aş putea cere la schimb ceva… dau dragoste, din fiinţa mea, care a fost menită să dăruiască… pentru a putea înflori… 

Dialog… cu sineleCu dragoste, Lilium

Ţăndări…


Un strigăt, rădăcini rupte din pământul unde au trăit şi s-au hrănit… durere insuportabilă… dorinţa niciodată împlinită… zâmbet chinuit…si apoi viata… unică, măreaţă, prea scurtă, prea rapidă… am vrut să o savurez toată dintr-o singură  muşcătură… dar trebuia să o adulmec, să o gust… clipă de clipă… nu am ştiut… nu am putut…

Tandari..Şi între timp aştept ca viaţa să înceapă să îmi surâdă şi mie… poate trecutul se scurge şi nu se mai întoarce… poate… în cele din urmă, se va nărui în mii de ţăndări…Şi aştept viitorul… cu uşa deschisă,  fără să ştiu ce va fi mai apoi… dar cu dorinţa de a păşi înăuntru, cu speranţa de a găsi imensitatea  vieţii în sine…
Şi  între timp trăiesc ca un râu furios, care îşi urmează calea sa… şi totuşi este  capabil să se canalizeze… moloz şi murdărie…  flori şi dorinţe ale celei  care priveşte şi visează… că va fi  fi capabilă să facă să alunece problemele sale cu aceeaşi viteză…
Cu dragoste, Lilium

Iubire, iertare…şi iar iubire…


Ieri, am avut un moment mai prost… şi cineva mi-a spus… Iubeşte!…  Iubeşte fără nici o teamă, fără limite… Iubeşte chiar şi atunci când totul în jurul tău îţi spune să n-o faci… Iubeşte, pentru că în dragoste vei găsi puterea şi curajul de a ierta… pe acela care spunându-ţi  “te iubesc”, te-a rănit… te-a rănit şi te doare… acolo, în inima care crezi că se va opri să mai bată… Numai iubind vei fi cu adevărat liberă… Fă-o în cel mai inocent şi mai pur mod… fiind pur şi simplu tu, fără a cere nimic în schimb… doar bucurându-te de conştiinţa de a experimenta un sentiment… care te face să te simţi vie…

Iubire, iertare…si iar iubire..Şi chiar dacă ai fost rănită, reaminteşte-ţi că purtând ranchiună în tine… e  doar o pierdere de energie… gândeşte că  ai avut o experienţă, care te-a făcut fericită într-un moment… şi asta, poate deveni virtute şi forţă, atunci când te simţi descurajată… şi crezi că te încearcă o durere atât de mare… şi numai tu singură o duci… Dar, draga mea… exact  în acest moment, în altă parte a lumii este cineva disperat ca şi tine… pentru o iubire apusă sau pentru o prietenie pierdută…
Iartă, draga mea!… pentru că cine te-a  dezamagit nu ştie…  nu poate, nu vrea să-şi asume să creadă mult mai mult în oameni… să îşi deschidă inima şi să ofere iubire necondiţionată…

iartă şi ignoră răutatea, care pluteşte ca un nor negru asupra altora…  

Iartă, pe cel care nu îi pasă şi a uitat că  a văzut şi el întunericul… în care se cade… atunci când cel pe care îl iubeşti, te trădeză…

Iartă că nu îşi aminteşte propriile anxietăţi, frustrări si temeri… Iartă, pe cel care ţi-a care răspuns „nu” atunci când ai avut nevoie, sau… ţi-a  spus că poveştile frumoase şi iubirea nu există, şi… a ţinut deschis doar televizorul, ca să îţi deschidă ochii la realitatea în care trăiţi, dar nu ţi-a propus niciodată o alternativă…

Draga mea… el, care râde de fragilitatea ta, de “nebunia”ta, nu stie ce putere imensă este dragostea… Iubirea, este singura sursă de speranţă când sufletul îţi e bolnav şi este fundamentală unei familii, prieteniei… pentru tot ceea ce doreşti să realizezi, oriunde… Plângi… plângi ori de câte ori simti nevoia… chiar dacă pentru alţii va părea o prostie motivaţia ta…

Aminteşte-ţi, că ceea în ce tu crezi, este ceea… ce nimeni nu-ţi poate lua…

P.S. Eu… te-am iertat în acelaşi moment când m-ai rănit… nu am făcut-o pentru tine… am făcut-o pentru dragostea din inima mea…
Cu dragoste, Lilium