Umbra…


Îmi lipseşti… îmi lipseşti atât de mult încât pierd noţiunea timpului… un timp, pe care odată îl umpleai cu zâmbetul tău, cu blândeţea ta… cu bucuria de a trăi… Acum, sunt aici într-o tăcere nesfârşită, gândind la destinul meu… Unde eşti tu, lumina drumului meu?… Unde eşti tu, viitorul meu?… Dar nimeni nu răspunde la strigătul inimii mele… nimeni nu răspunde la suferinţa sufletului meu… dar, poate că tu nu ai existat … şi totul este doar fructul imaginaţiei mele sau… iluzia tristă a vieţii mele…

UmbraDin păcate, o soartă nemiloasă a distrus dragostea noastră… O iubire atât de suferindă şi atât de mult visată… în câteva momente a fost ştearsă din viaţa noastră… Rămân… doar visele a două vieţi rupte de durere şi lacrimi… două inimi care vor rămâne pentru totdeauna îndrăgostite… mai poţi trăi în această agonie?… fără să ştii care este drumul destinului tău… dacă tu nu eşti aproape de mine?… Îmi lipseşti, chiar dacă eşti doar o iluzie… Vei fi pentru totdeauna umbra drumului meu… o umbră tristă şi solitară a destinului meu…
Cu dragoste, Lilium

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.