Vroiam să spun doar…Multumesc!…


Nu ştiu să te alung din gândurile mele… Te aud mergând… în inima mea… Vroiam să îţi spun Multumesc!…  pentru că m-ai învăţat să merg înainte fie ce-o fi… chiar şi atunci când părea că nu mai era nici un motiv să fac acest lucru…

Vroiam sa iti spun multumescMulţumesc pentru că mi-ai dăruit emoţii unice… Mulţumesc pentru iubirea ta… şi că ţi-am dat în schimbul ei, pe mine… nu eşti un om simplu… pentru  mine eşti mult mai mult… eşti complicat, profund,  sensibil, dulce, plin de resurse… nu foarte răbdător… eşti încăpăţânat în lucruri în care tu crezi într-adevăr… şi ştii să faci persoana care sta alături, unică… privesc în faţă realitatea… şi îmi dau seama…că fără tine nu mai pot face nimic…
De câte ori pronunţ numele tău, inima mea tresaltă… ai reuşit să umpli viaţa mea şi să îmi colorezi visele… Aş dori să fiu persoana care te face fericit… Aş să nu te dezamăgesc vreodată… chiar dacă tu, involuntar, o faci… ar trebui să te uiţi mai des în ochii mei…şi  să-i scrutezi până în adâncul sufletului… uita-te…  şi vei vedea că încă sunt îndrăgostită de tine ca în prima zi… sărută-mi buzele… ţi lasă-te dus… momente de magie…bogate în emoţii… o lacrimă mi se prelinge pe faţă, a căzut din ochii mei… dar, vine din inima mea pentru că şi bucuria imensă…doare…  Am inima în mână, şi îmi vorbeşte de tine… găndesc şi regândesc de o mie de ori… la câte mi-ai spus, dar mai presus când mi-ai spus…Te iubesc.. şi ştii… îmi pare că aud vocea ta spunând-o, acum… şi cum aceste cuvinte au zburat direct la inima mea… şi am sentimentul de a fi în braţele tale… că îţi aud respiraţia aproape de urechea mea… şi te aud susurându-mi…Te iubesc…
Scuză-mă  că nu am pot face altceva decăt să aştern pe hârtie aceste cuvinte… dar… inima mea este încăpăţânată, refuză să renunţe la tine… îmi spun o dată şi încă o dată… că nu pot fi femeia perfectă pentru tine… esenţa vieţii tale… Îmi spun o dată şi încă o dată, că dragostea ta nu merită aşteptările mele… dar… e dificil… este o continuă luptă între inimă şi raţiune… nu îmi este bine… îmi este prea rău… şi numele tău răsună ca un ecou infinit  în inima mea… şi alte ecouri se alătură acestuia ţinându-i isonul… cum să mai pot fără tine?… ar fi doar un mare gol… ai adus cu tine în viaţa mea… bucuria…speranţele… şi multe vise… Sunt într-un moment greu…
Nu ştiu ce este corect să fac… mă simt neajutorată în faţa imensităţii acestei iubiri… de aceea… mă gândesc că ar trebui să ies din viaţa ta în vârful picioarelor… aşa cum ai intrat tu în a mea… nu trebuie să îţi mai umplu capul de indeciziile mele, sau tu  pe-al meu cu ale tale….sau, mai degrabă… nu pot în continuare să îmi doresc să fii alături de mine… să mă aşteapt să fii gata… de a face o schimbare în viaţa noastră… probabil, este tot o chestiune de timp… Ceea ce am nevoie… pentru a mă obişnui cu ideea… că te iubesc oricum, oricând şi oriunde ne-am afla… Iartă-mă dacă eu nu sunt cum mă vrei în dragostea noastră… Iartă-mă dacă nu am puterea de a alerga în braţele tale acum… Iartă-mă dacă îmi trece prin cap să fug… pentru a te elibera de mine… aş vrea să ştiu o cale mai bună… nu mă urî… pentru că nu ştiu să fac nimic altceva, decât… să te iubesc…
Aici, acum… cuvântul iubire poate lua un sens de banalitate…  dar, pentru mine este real… şi trăiesc în mine… iubirea… pe care o simt pentru tine… Această zi pare fără sfârşit… lipsa ta îmi umple inima cu tristeţe… şi numai Dumnezeu ştie cât de mult îmi este dor de tine… te rog… zâmbeşte… vreau să mi te imaginez cu zâmbetul pe faţă… ştiu, nu vei înceta să mă iubeşti… ştiu… este ca şi cum ai spune ploii să nu mai ude sau vântului să nu mai adie… ştiu dragul meu… ştiu… dragostea te reprezintă, eşti Tu…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Drumul dragostei…


Cred, că această dragoste, care a început cu… un script… dacă ar fi să se sfârşească vreodată, ar face-o în acelaşi mod… Ce poţi spune de această poveste minunată?… Totul a fost spus deja… şi totul a fost scris… Dar, acest sentiment frumos care ne-a unit ar merita încă două cuvinte în plus… ne-am îmbarcat, inconştienţi într-o călătorie în doi… amândoi îndrăgostiţi de dragoste, amândoi înspăimântaţi de ceea ce se întâmpla… amândoi, atât de uimiţi pentru ceea ce creştea în sufletul nostru, poate mai mare decât noi înşine…

Drumul dragosteiAm luptat pentru a câştiga totul… dar, eu nu am reuşit… poate tu… poate ai fost mai înţelept decât mine, şi ai reuşit să gestionezi acest sentiment mai bine… în mine a explodat ca un vulcan… şi nu am putut să-l reţin, să nu te iubesc… chiar dacă o fac poate… atât de exagerat…
Îmi pare rău că nu te pot iubi trist şi tern… îmi pare rău că nu sunt capabilă să culeg doar firimituri de dragoste… îmi pare rău că am visat ceva mai mult decât acest “ataşament“ … îmi pare rău că nu sunt femeia “clonă“ a visurilor tale… îmi pare rău că am greşit, crezând că dragostea mea imensă ar putea face totul… Îmi pare rău că visele mele s-au rupt ca o pânză de păianjen în furtună… îmi pare rău, pentru că m-am luptat singură pentru o dragoste care… putea rămâne un secret al sufletului meu… Îmi pare rău, că toată durerea se transformă uneori în impulsuri de nebunie… care ne poartă unul către altul… îmi pare rău că nu îmi pot programa inima să fie trează numai în anumite momente… îmi pare rău, dacă am gândit că chiar şi tu, în anumite situaţii ai putea fi nebun şi inconştient ca mine…
Dar mai presus de toate, regret că nu am încheiat socotelile cu temerile tale… şi ele… m-au lăsat să merg pe un drum unic şi minunat… al dragostei vieţii mele…
Cu dragoste, Lilium