Şi timpul trece…


Orice frază, orice cuvânt, pare inutil… trecut… deja scrisă şi rescrisă de nenumărate ori pe aceste foi albe care se umplu încet de linii negre… şi care se estompează atunci când se preling câteva lacrimi…
Deja  am pierdut numărul zilelor … mă simt pierdută  în această lume ciudată… am rămas blocată într-o zi blestemată… şi de atunci, cu fiecare moment care trece, fiecare gând senin pe care îl mai am, este îndreptat către tine…

Si timpul trece.Mulţi oameni îmi spun să uit… pentru că nu merită… poate au dreptate, dar eu sunt încăpăţânată ca întotdeauna… nu ascult de nimeni şi fac ceea ce îmi spune inima mea să fac…  pentru că doar eu cunosc adevărul… pe cel care avea nevoie doar de zâmbetul meu, ca ochii săi să strălucească, plini de o lumină ciudată… o lumină, numită dragoste… destinul a vrut ca vieţile noastre să se încrucişeze… şi am fuzionat ca două energii…  şi timpul a trecut… printre lacrimi şi râsete, bucurii şi dureri… dar, am fost mereu împreună… la bine sau la rău, am fost mereu unul alături de celălalt…
Pentru mine era suficient să ştiu că erai acolo… şi mă simţeam puternică, gata să înfrunt totul şi pe toată lumea… nu-mi păsa… existai doar tu, pentru că tu erai lumea mea… şi, poate încă este aşa… uneori,  viaţa ne oferă lucruri preţioase, fără de care nu am reuşi să supravieţuim… dar, apoi, ca un hoţ, fără să se gândească la răul ce-ţi face… îţi ia totul… fără a cere măcar permisiunea, fără a da explicaţii…
Cu dragoste, Lilium

Reclame