02 | mai | 2013 | Lilium – Parfum De Femeie

Am să încredinţez sărutările şi mângâierile mele petalelor de flori, vântului, lunii, stelelor, apelor izvoarelor, norilor ce cutreieră cerul… fluturilor… pentru că ele te-au adus la mine…Te iubesc… eşti mereu cu mine… În visele mele, în fanteziile mele, în proiectele mele… în viaţa mea de zi cu zi… în bucurie şi în durere, în prezentul meu, în viitorul meu… faci parte din mine, din lumea mea interioară, din spiritul meu, din fiinţa mea ca om… din fiinţa mea de femeie… Te iubesc, dragul meu… te iubesc… te iubesc….

Tu eşti cel mai frumos cadou pe care viaţa mi l-a făcut, cea mai bună parte din mine… eşti nectarul, ambrozia, oxigenul, bucuria de a trăi, iluzia… fericirea… Tu eşti iubirea!… Te iubesc, dragul meu… te iubesc… te iubesc.
Aştept seara, în fiecare seară… să alunec sub cearşafuri şi pleduri alături de tine, apoi să adorm pe pieptul tău, în braţele tale… să fiu învăluită de căldura ta, să fiu respiraţia ta… tu, parte integrantă a mea… să uitam de lume şi de cine este în jurul nostru, să existăm doar noi pentru noi… doar noi doi… eu pentru tine şi tu pentru mine, uniţi… legaţi printr-o legătură indisolubilă de fericire… Te iubesc, dragul meu… te iubesc… te iubesc….
Cu dragoste, Lilium

„Sunt fericit – pentru că…” Ţi-ai pus vreodată întrebarea : “Sunt fericit, acum ?“… Răspunsul, sunt sigură, este „nu”, sau mai degrabă ” încă nu”… Toată lumea are ceva care încă îi lipseşte pentru a fi fericit…Vouă vă lipseşte ceva?…Sunteţi fericiţi cu viaţa voastră, cu trecutul vostru, etc..? Ce înseamnă fericirea pentru tine?… Pentru mine, fericirea nu este un ceva de neatins…mă gândesc că poţi fi fericit în momentul când spui: nu-mi pasă de nimic!…Destul, gata acum!… şi începi să iei viaţa aşa cum vine, zi după zi, ceea ce este… sau ceea ce va fi…

Adevărul este că, dacă dorim să fim fericiţi… o putem face imediat!… pentru că fericirea nu este în viitor, ci în momentul de faţă… nu contează cât de mult avem, ci cât de mult ne putem bucura de ceea ce avem… Şi mai cred că, fericirea vine înapoi, chiar dacă uneori ne mai scapă…Uneori, fericirea pur şi simplu se ascunde şi te lasă fără suflare, te împinge şi te grăbeşte spre abisuri… dar, secretul este să nu te simţi învins, ci doar parte din o bătălie pierdută… şi astfel, trăind complet înfrângerea , ea se poate transforma într-un cadou frumos pe care fericirea ţi l-a lăsat înainte să plece…Nu este nevoie s-o chemi, ea se întoarce în linişte şi discretă precum bătaia de aripi a unui fluture.
Rar ne dăm seama că fericirea a făcut popas în inima noastră, pentru că ea… nu face nici un zgomot, în timp ce ei harpele şi flautele sale cântă în sufletul nostru… observi mai uşor atunci când ea zboară departe, da… din când în când zboară departe, precum păsările călătoare…Şi are dreaptul!… altfel, nici măcar nu ne-am da seama de prezenţa sa…Şi, mai apoi, crescând înveţi că fericirea nu este una dintre cele mai mari lucruri… Nu este ceea ce urmărim la vârsta de douăzeci de ani, când, ca şi gladiatori ne luptăm cu toată lumea încercând să ieşim victorioşi…
Fericirea, nu este ceea ce se insinuează în mintea noastră crezând că dragostea este totul sau nimic… nu este una din emoţiile acelea puternice care fac… „bang”… şi tună spectaculos… fericirea nu este ca un zgârie-norii pentru a o escalada sau provocări câştigate continuu când suntem puşi la încercare… Crescând, înveţi că fericirea este făcut din lucruri mici dar preţioase… şi, înveţi că mirosul de cafea dimineaţa este un mic ritual de fericire, că îţi este suficient să auzi o melodie, că o carte îţi poate da senzaţii ce îţi încălzesc inima… că aromele din bucătărie sunt minunate, că o poezie îţi poate picta fericirea, etc…
Înveţi că fericirea este făcut de emoţii în vârful picioarelor, din explozii mici, care în surdină îţi lărgesc inima …înveţi că stelele te pot emoţiona şi îţi pot face ochii să strălucească şi înveţi că un câmp de floarea-soarelui ştie cum să-ţi lumineze faţa, că mirosul de primăvară te trezeşte din iarnă… şi stând la umbra unui copac citind, te relaxează şi îţi eliberează gândurile…
Mai înveţi că dragostea este făcut din senzaţii delicate, din mici scântei în stomac, de prezenţa cuiva care îţi este aprope sau chiar departe… şi, înveţi că timpul se dilată… adică 5 minute pot deveni preţioase şi lungi, mult mai mult decât mai multe ore la un loc… înveţi că este suficient doar să închizi ochii, să-ţi aprinzi simţurile, să bucătăreşti în bucătărie, să citeşti un poem, să scrii ceva sau să te uiţi la o fotografie… şi reuşeşti să anulezi timpul şi distanţele, şi eşti împreună cu cine iubeşti…
Ce mai poţi învăţa?… înveţi că, auzind o voce pe telefon sau primind un mesaj neașteptat, sunt mici momente fericite… înveţe să ai în casetuţa inimii tale, vise mici dar preţioase… înveţi că ţinând în braţe un copil este o fericire delicioasă… înveţi că darurile cele mai mari sunt cele care vorbesc de oameni pe care îi iubeşti… uneori înveţi că există fericire şi în acea grabă de a scrie pe o foaie de hârtie gândurile tale( aşa cum fac eu)… şi că există o fericire amăruie chiar şi în melancolie…
Dar, cel important este să înveţi că în ciuda zidului tău de apărare, în ciuda dorinţelor tale sau a destinului tău … găseşti fericire… trebuie doar să înveţi cât de frumoasă şi de mare este simplitatea vieţii ce ne-a fost dăruită…
Adevărata fericire, este o fericire fără cauză… Da, sunteţi fericiţi şi nu ştiţi de ce… Aaaa, dar unde se găseşte această fericire? … vă pot spune că: În iubirea de viaţă din noi!… iubirea nu vă aduce nici înţelepciune, nici stiinţă… doar lumină, asta da!… când ai iubire te ridici, te înalţi nespus şi îţi e bine!… Astfel că, numai dragostea de viaţă din noi ne poate aduce adevărata fericire… corect?…
Succes!… şi o viaţă simplă şi plină de bucuria lucrurilor mărunte şi preţioase menite să vă facă fericiţi!
Cu dragoste, Lilium