Sentimente expediate în neant…


Şi gândul la tine… continuă, neîncetat a-mi ocupa mintea… Durerea şi dragostea sunt amestecate într-un cocktail mortal care zi de zi, ard şi îmi consumă sufletul… Îmi repet, spunându-mi că eu nu îmi pasă de tine… şi pentru câteva momente scurte, mintea îţi găseşte pacea… inima îşi găseşte confortul şi sufletul pare să respire din nou… ca mai apoi, dintr-o dată, nu ştiu unde şi nu ştiu cum…imaginea  ta, imaginea noastră, fragmente de amintiri… se suprapun… peste  acel echilibru precar, atins…

Sentimente expediate în neant…Lacrimile curg şi regretele îmi ard sufletul deja febril… mi-aş smulge memoria, inima şi sufletul pentru a nu mai încerca, a nu mai auzi şi a nu mai simţi… nimic… Îmi spun că trebuie să se oprească, că trebuie să fac o mişcare… pentru a privi înainte, pentru a întoarce pagina… Dar, eu nu pot… Nu ştiu că iubesc doar căteodată şi chiar să nu iubesc deloc… eu doar iubesc!… fără sau, poate, nici dacă, nici când, fără incertitudine…
Cu siguranţă, inconştient şi fără să-mi fac griji de ceea ce s-ar putea întâmpla… te iubesc…fără să mă gândesc la viitor, viitorul meu… Şi aici greşesc… şi sufăr când descoper încă o dată, naivitatea mea… Crezând că, ar conta ceva pentru tine şi doar pentru că… am continuat să te iubesc fără să te întreb nimic… trăind doar din firimiturile momentelor  pe care le petrecem împreună… pentru această  nevoie adâncă de a iubi şi a fi iubită… simt în suflet, necesitatea aceleiaşi credinţe că şi tu simţim aceleaşi nevoi…  Am vrut să văd în tine aceeaşi dorinţă şi am avut aceeaşi speranţă, că am să aud de la tine că… golul tău interior, este plin de cineva ca mine….
Şi pentru un timp, cu tine, nu am mai auzit acel gol, acea singurătate … care mi-a însoţit toată viaţa… Poate că a fost din cauza faptului că mă mulţumeam doar cu puţin… sau poate a fost doar nebunia mea… Ce mi-a lipsit mai mult?!… spre deosebire de ceea ce ai putea să crezi, nu a fost decât pur şi simplu… tu şi complicitatea dintre noi… Cum te simţeam lângă mine şi fericirea pe care o trăiam încercând a realiza visele noastre…
Şi acum, ceea ce rămâne este doar să-mi amintesc …şi mai rămân doar cu această mască stupidă, marcată cu o ştampila unui zâmbet de circumstanţă… marcată de o totală indiferenţă, de sarcasm şi de cinismul pe care le port ca pe nişte veşminte… pe care le pun înainte de a ieşi din casă, pentru a înfrunta lumea… Şi ca întotdeauna, mai apoi…pot vorbi de sentimentele mele doar cu un creion şi o foaie de hârtie…. cuvinte, sentimente ce sunt expediate virtual către neant, fără a afecta nimic şi pe nimeni…
Cu dragoste, Lilium

Ai fost eu…


Ai fost eu, acea partea a mea… cea mai profundă… cea mai prezentă… cea mai mare… cea mai reală… cea mai puternică… mai veşnică… Ai fost eu… cea mai bună parte din mine… bunătatea pe care am avut-o de dat… Ai fost surpriza şi zâmbetul… Dezamăgirea şi mânia… Afecţiunea şi iritarea… Ai fost eu, în zilele mele cele mai bune… momentele trăite cel mai intens, emoţiile cele mai sincere…

Ai fost euAi fost acele amintiri scurte şi numeroase… Cuvintele cele mai puternice, mai dificile… Gândurile cele mai persistente… mândrie învinsă… Răbdarea, mai mare decât ea însăşi…
Ai fost eu, motivul pentru tot şi gardianul nimicului… Ai fost eu, cel mai lung capitol al vieţii… Episodul prea întârziat pentru a se termina… Un poem greu de citit… Ai fost eu, cea mai mare taina a mea… Frica de nedestăinuit… Bucuria cea mai fragilă… Ai fost tot ceea ce sunt eu şi voi continua să fiu… pentru că nu mai îmi aparţin mie…
Ia şi du cu tine!… acea parte din mine pe care ai luat-o cu atâta entuziasm doar pentru a mă răni cu neglijenţa ta… râzi tu de ea pentru mine… umileşte-o că fost ridicolă la gândul de a-şi dori să-ţi dea ceva… Pune-o între acele colecţii de care nu mai ai nevoie… Printre acele amintiri şi acele cuvinte care au păcătuit… pentru că au pretins a avea un sens, pentru tine… Aş vrea să te las aici… În aceste ultimele clipe ale noastre… să ţi le fac cadou… oricum tot timpul dintre noi, a fost al tău… sfârşeşte prin a lua tot ceea ce rămâne şi… fugi!… asta ştii să faci cel mai bine… ieşi afară din mine… pleacă… departe… e singurul lucru pe care aş vrea să ţi-l cer… Tu eşti eu, eşti în mine…eşti tot ceea ce vreau să las departe… nu mi-ai dat măcar nici şansa de a te pierde… pentru că ştiu, că nu am avut niciodată nimic… din tine… 
Asta e tot… ce nu ai meritat să ştii… 
Cu dragoste, Lilium