Dulce iraţionalitate…


Dragostea este un sentiment  iraţional… care, îi conduce pe oameni să îşi  unească sufletele într-un singur trup… E un fior fierbinte, care ar încălzi chiar şi cele mai reci inimi… şi are nevoie să fie alimentată şi  gustată zi de zi… nu sunt suficiente cuvinte pentru a o descrie şi de multe ori, chiar tăcerile sunt de ajuns… pentru a înţelege, ceea ce ar fi de spus cu voce tare…

Dulce irationalitateDragostea mea, acest lucru înseamnă că înţelegerea dintre noi este complicitatea pură… adevărată şi sinceră… Numai tu reuşeşti să faci să curgă iubirea şi să o transporţi prin venele mele… De aceea, doar să fiu cu tine mă face să visez cu ochii deschişi… înfior conturul chipului tău şi îţi avertizez simţurile şi parfumul… înfior buzele tale şi simt o dorinţă puternică şi mai mult, simt căldura lor la apropierea buzelor mele…şi îmi avertizezi acele emoţii, pe care tu şi numai tu… ştii să mi le dai…
Dulcele meu  înger , ştii că am căzut din nou… în acel sentiment, în acel cuvânt… şi în acea lumină, care se numeşte dragoste… lasă-mă să-ţi mai spun… că, de acum încolo vei fi unicul şi timidul meu germen de viaţă şi… nu mai concept a trăi fără tine… dragostea mea…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

O inimă şi…durere…


„Inima mea bate doar pentru tine”… E adevărat să ştii… Fiecare cuvânt,fiecare gest,fiecare apropo, spus în glumă…fiecare mângâiere, fiecare sărut, fiecare atingere, fiecare privire… toate au fost adevărate, erau adevărate pentru mine… Am fost rea, ştii?… şi nu ai făcut nimic pentru a încerca să mă înţelegi, să vorbeşti cu mine… chiar nu ai facut nimic!… Nu ai vrut să-mi dai explicaţii, motivaţii, chiar şi o minciuna era suficientă… chiar şi „dă-te din calea mea pentru totdeauna”… aş fi acceptat-o, aş fi făcut-o, ar fi fost totuşi ceva pe care l-ai fi spus… În schimb nimic !… tăcere, doar tăcere…

O inima si...durere..Am fost rănită şi dezamăgită în toate modurile posibile… Te-am aşteptat mult… prea mult… chiar dacă ai fi meritat mult mai puţin… Dar nimic nu te-a făcut să vorbeşti cu mine, să-mi spui ceva… Ştii că aş fi stat lângă tine… acum, totul parcă s-a stins în neant şi mă lupt cu mine să nu mai reînvii în memorie momentele frumoase petrecute împreună… Cum este posibil?… Cum aş putea face ca toate să dispară?… Îmi lipseai, aveam nevoie de tine… aşteptam un ceva care mi-ar fi dat puterea de a mă convinge pe mine însămi că… şi tu mă vroiai, că şi tu mă iubeai… dar nu a fost să fie aşa, a fost totul ca un blestem…
Acum, dacă în inima mea cineva ar căuta un strop de iubire pentru tine… i-ar fi foarte greu…i s-ar părea că nu mai este nimic, ci doar gol, un vid imens…pentru că nimeni nu mă poate completa cum făceai tu… şi mă tem, mi-e atât de frică… nu vreau ca nimeni să găsească locul unde ţin ascunsă dragostea ta… inima mea, chiar dacă bate încă… nu mai poate lupta… mi-aş dori să poată, jur!… aş dori să mai simt încă o dată emoţia şi fiorul iubirii, dar… aş vrea ca măcar pentru o dată şi pentru totdeauna, să fie dragoste adevărată… Acum, mi se pare că totul este aproape imposibil… imposibil!… iată cuvântul potrivit… se pare că între tine şi mine nu a fost niciodată nimic… niciodată… înţelegi?… dar, ce spun eu!… cum să ştii tu?… tu, care eşti atât de prins cu viaţa ta, de tine însuţi…tu care nu ştii să te emoţionezi, nu ştii ce înseamnă să te încerce sentimente, tu… atât de insensibil, având chestiile tale… în tăcerea ta…tu, tu şi iarăşi tu… ştii, îmi doresc să te pot şterge… pentru totdeauna… ca şi cum nu te-aş fi întâlnit vreodată!… Dumnezeule, câtă dezamăgire mi-ai adus… dar, tot nu am înţeles de ce toate acestea?…
Poate nici nu voi afla vreodată şi voi rămâne cu acest vid… cu toată durerea… Pentru că răutatea ta, falsitatea şi minciunile tale, răceala şi indiferenţa, au depăşit toate limitele… Mă întreb dacă ai întradevăr o inimă şi dacă ştii să o foloseşti… şi dacă ştii, la ce foloseşte?… oare… tu ai vreun strop de iubire de oferit cuiva?…
Cu dragoste, Lilium