Scrisoare către Dumnezeu…


Am decis să-Ţi scriu Doamne… extrem de dificil! …De ce este atâta durere?… dacă Dumnezeu există şi vede… şi este prea des pe buzele tuturor… Şi tu, Dumnezeul meu, de ce taci şi aştepţi ?… În dragostea Ta neţărmurită mă pierd, tu mă iubeşti şi eu nu înţeleg… Zilnic, mori pe altarele din lumea întreagă, şi eu… impasibilă, îmi distrag inima cu gânduri banale… Te rog cu disperare să-mi dai darul credinţei, dar… mintea mea rătăceşte departe de misterul morţii şi învierii Tale… Dar Tu eşti Tatăl meu, ştii ruga copilului Tău şi îi vei acorda… actul meu de credinţă…

Scrisoare catre DumnezeuNu ştiu ce este bun în viaţa mea , şi dacă există ceva… Te simt departe, de neatins, dar… încă mă simt aproape în momentele fericite şi triste… şi sper întotdeauna, în mila Ta… pentru că cerul Tău este aici, dragostea Ta peste tot, oriunde există viaţă… la fel ca frica de judecata Ta „extraordinară”… pentru că tu eşti milostiv, dar drept…sunt ca un copil care doar a primit botezul, şi a devenit fiica ta… şi are şansa de a se salva…
Aceasta este realitatea?… Pentru ce toate sacrificiile mele?… Pentru oameni pe care i-am pierdut?… şi chiar şi fericirea mea… Ştiu că este o necesitate pentru mine să merg înainte… pentru că nu vreau să am regrete…
L-am întrebat pe Dumnezeu de ce… de ce sacrificiile mele nu sunt încă suficiente? …Unica mea dorinţa a fost numai fericirea pentru dragostea Ta… pentru că aşa o puteam găsi şi pe a mea… De aceea, muncesc din greu… Deşi sunt imperfectă, pot avea vise… şi aş vrea să le sărbătoresc cu cineva special…DAR CE AI FĂCUT?… TU nu îmi mai dai putere pentru această iubire… m-ai lăsat singură…amintirile, vor deveni pulbere… viaţa mea a devenit mai complicată… Eu nu Te condamn Dumnezeule… dar te rog să-mi dai puterea de a lupta… a trecut timpul…am depăşit suişurile şi coborâşurile… şi am crezut că totul va fi rezolvat… Doamne, pentru ultima dată… Ai milă!… dacă viaţa mea va fi plata pentru ca noi să rămânem pentru totdeauna împreună, mă voi sacrifica!… pentru că ştiu că ceea ce fac eu acum, merită să mori!
Ce mare mister este credinţa!… lupt mereu pentru a nu mă pierde în spatele vanităţii aceastei lumi… uneori, dificilă şi absurdă… şi îmi iau ca refugiu tăcerea… în adâncul sufletului, în care Tu domneşti suveran, vorbeşti cu inima mea… pur şi simplu… şi ea primeşte să stea la masa de la Cina Domnului, va deveni ostaşul Tău… şi pe măsură ce anii vor trece, va primi ultima binecuvântare a lumii, victorioasă, pentru a urca la ceruri… la Tine… numai iubire şi credinţă… acesta este modul de a ajunge la Tine, care eşti… supremul bine, Dumnezeul meu, Isus şi Duhul Sfânt…
Mi-aş dori să îmi răspunzi printr-o scrisoare… „Prea confortabil”, mi-ai spune… pentru credinţă, nu există instrucţiuni… Mi-ai dat să aleg între o stradă îngustă, incomodă şi sinuoasă… dar, care este salvatoare… şi o stradă largă, comodă, dar sortită pierzării…
Mă întreb ce pot să vreau mai întâi de la Tine… Totul şi nimic… Totul pentru că eu sunt săracă în virtute… Nimic, pentru că nu pot cere mai mult decât dragostea prin care tu, m-ai dăruit-o odată cu viaţa… Ar trebui numai să ascult în tăcere, cuvântul Tău… să experimentez şi să exercit dragostea pentru orice…dar, cât de greu este în întunericul acestei lumi… în care suntem conduşi de aici, încolo numai de făţărnicie!…
Să învăţăm să nu ne judecăm aproapele „… care este fără de păcat, să arunce primul piatra”. Dumnezeu este singurul care cunoaşte inimile noastre! … să ai milă de noi şi să ne eliberezi de orice gând rău şi de părtinire faţă de apropiaţii noştri… Dumnezeu a făcut atât de mult pentru noi, şi noi cred că putem face ceva mai mult pentru el…
Îţi mulţumesc Doamne că m-ai lăsat să aleg şi pentru că… nu mi-ai scris o scrisoare… m-ai învaţat în fiecare zi să iubesc cu adevărat, că în fiecare moment se poate aprinde în noi scânteia dragostei de Dumnezeu…credinţa!… o sursă nestinsă de iubire pentru mine însămi, pentru oameni şi pentru toate creaturile, pentru creaţie şi pentru veşnicie care va veni!

Cu dragoste, Lilium

Azi, de ziua mea…


Da, astăzi este ziua mea… ştiu că nu este o veste mare, toată lumea îmbătrâneşte încet, încet şi ziua de naştere doar ne reaminteşte asta… dar, oricum azi toată lumea a fost extraordinar de bună cu mine…  Da, astăzi este ziua mea, şi le mulţumesc tuturor celor care până acum mi-au făcut urări şi în  avans pentru cei care mă vor felicita după ce vor citi această reflecţie mea…

eu

Am împlinit 42 de ani, nu ştiu dacă este mult sau puţin… nici măcar nu este atât de important… important este că sunt norocoasă!… da, sunt norocoasă pentru că am nişte prieteni fantastici, aşa ca voi… şi, pe deasupra mă coplesesc cu atâta căldura şi stimă… şi simt că vă sunt dragă în acest moment al vieţii mele… chiar aveam nevoie să simt asta… vă mulţumesc din suflet !… pentru că în această zi nu trebuie să număr anii şi sa adaug zile, zilelor ci… să socotesc prietenii şi timpul pe care ei mi-l dăruiesc… vă iubesc şi va îndragesc pe toţi !… şi pentru că este ziua mea, aş fi dorit să pot  sărbători cu voi toţi!…

În această dimineaţă, m-am trezit în urechi cu sunetul unei voci familiare şi prietenoase care în şoaptă, încetişor îmi susura cuvinte la ureche… care, mi-au mângâiat sufletul… Cuvinte care, m-au facut să zâmbesc şi m-au făcut să mă simt liniştită, iubită şi protejată… Dragul meu, un cadou mai frumos nu puteai să-mi oferi!

Apoi, pentru a completa fericirea mea am auzit-o pe  mama mea spunându-mi  “La mulţi ani!”… ce aş mai putea dori?… nimic, sunt fericită aşa!… Mulţumesc mama mea, pentru că exist … În toţi aceşti 42 de ani tu m-ai făcut să cred că sunt unică…şi eu, îţi spun că fără tine ar fi totul inutil… Te iubesc şi aminteşte-ţi că pentru mine eşti cea mai specială şi mai importantă!… şi ţie dragul meu, îţi mulţumesc că exişti în viaţa mea… şi vouă tuturor vă mulţumesc, pentru că îmi sunteţi prieteni şi reuşiţi să coloraţi lumea mea… din care faceţi parte toţi şi pe care, eu o iubesc foarte tare!…

Cu dragoste si respect, pentru voi toţi!… Lilium 

Oricând…


Dar… între noi există alte persoane… lucrurile sunt complicate… prea mulţi oameni în jur, prea multă jenă… minţile mediocre condamnă totul şi pe oricine…totul şi poate că… nimic, vreodată nu va merge pe drumul corect… dar ştii, că orice s-ar întâmpla voi fi acolo, mereu… să îţi fixez ochii, care îi ţintuieşte pe ai mei…pentru noi suntem şi vom fi mereu, acolo unde ne poartă inima…

OricandCu dragoste, Lilium

 

Te iubesc…


Te iubesc când spui că sunt a ta… şi mă strângi puternic în braţe… când spui că sunt femeia ta şi atingi uşor… Te iubesc pentru tot ceea ce eşti şi ceea ce faci… Te iubesc pentru lucrurile dulci pe care mi le spui şi pentru lucrurile… pe care nu îndrăznesc să le pronunţ… Te iubesc pentru că eşti bărbatul meu…

Te iubescCu dragoste, Lilium

Călătorie în timp…


Sunt aici şi-mi pierd privirea în infinit… mă uit fix undeva, dar… nu văd nimic… mintea este cea care călătoreşte… călătoreşte într-acolo, unde poate să-şi amintească momente petrecute împreună… zile întregi de neuitat, care m-au făcut să mă simt foarte bine… cu tine , alături de mine…în toate şi pentru tot… gândesc apoi la orele petrecute în pat vorbind… şi vorbeam despre tot… îmi reamintesc cu drag la… cum mă făceai să mă simt bine doar stând în tăcere…

Calatorie in timpA fost mereu ceva special între noi… era suficientă o privire pentru a înlocui 1000 de cuvinte… a fost ca şi cum ne completam reciproc… şi eram îndragostită de tine… şi pentru asta, aş fi făcut orice să te văd fericit… orice lucru, doar să te văd zâmbind şi a vedea strălucind bucuria în ochii tăi…
Acum, revin în prezent … ne-am îndepărtat… ne-am îndepărtat prea mult… aproape că nu ne mai vorbim… când suntem doar eu şi tu, în acele puţine momente…se creează o atmosferă rece, îngheţată… simt nevoia de a fugi, pentru că eu nu pot trăi aşa… mă simt inconfortabil, cu tine… cu tine, care ieri erai persoana cea mai importantă pentru mine… cu tine, care erai persoana care ştia fiecare virgulă din viaţa mea… cu tine, care îmi spuneai că lucrul cel mai plăcut este de a sta cu mine… cu tine, care îmi făceai să bată inima în ritm accelerat, chiar şi cu un singur cuvânt… Acum te simt departe, nu mai eşti tu, nu mai ştii nimic despre mine… aproape nu mai vorbim deloc… Mie, îmi lipsesc toate lucrurile dintre noi, chiar şi cele mai mici… chiar şi cele mai stupide…îmi lipsesc… îmi lipsesc atât de mult încât mă îndoaie, ca o durere fizică… mi-e dor de mor…
Dar, nu reuşesc să-ţi spun aceste lucruri… sunt doar capabilă de a trece peste, de a pretinde că nu este nimic… în timp ce, simt un nod în gât şi lacrimi cum îmi inundă ochii… şi simt o mare dorinţă de a te îmbrăţişa şi… de a merge înapoi, în timp, pentru a retrăi fiecare moment petrecut cu tine… ştiu că ar fi un fel de viaţă în trecut, ar fi o iluzie că… totul este ca înainte… dar, cel puţin mi-ar fi bine datorită unui zâmbet… în timp ce, acum, mă simt rău de câte ori te văd şi observ că este aproape ca şi cum am fi doi necunoscuţi… din ce în ce mai detaşaţi… Mi-e dor, de a fi tu şi cu mine… de a fi un tot… de a fi întotdeauna împreună… aşa cum eram…atunci, în viaţa trecută…
Cu dragoste, Lilium

Carusel…


Mă gândesc la durerile şi bucuriile trăite… sunt mulţumită de mine, sunt mulţumită că am avut curajul de a încerca şi de a găsi fericirea într-o altă privire…

Carusel..A înviat literalmente inima mea, care nu mai credea în nimic… o inimă care a văzut prea mult timp doar furie şi oameni care au dorit să-i speculeze durerea…  în timp ce ea, avea nevoie doar de mângâiere, linişte şi… încredere…că mai poate iubi şi fi iubită… probabil a fost absurd să gândească, să spere… la persoana potrivită… la a fi iubit!…IUBIRE?
Nu credeam că mă pot simţi aşa… nu poţi gândi că poţi  stoarce dintr-o inimă atâta tristeţe şi dezamăgire… de obicei, se încearcă a produce, pentru a stoarce mai apoi… dragoste… o inimă trebuie să o umpli cu dragoste… şi vei stoarce din ea nectar parfumat şi dulce, de iubire… nu vrei sucul amar şi acru al nefericirii…
Încă încerc să ies victorioasă din toate războaiele sufletului meu… dar pentru asta am nevoie de iubire!… necondiţionată… şi…în timp ce, acest carusel al durerii aproape că şi-a consumat energia… de fapt mi-a consumat energia…oftez… pentru că această dulce melodie îmi aminteşte, inevitabil… de ochii care iubeau privirea ce se-ncrucişa cu ai lor… devenind un tot… ce mai îmi doresc acum?… vreau doar… să-mi întâlnesc inima, plină de bucurie şi linişte… aşa cum obişnuia să fie odată, în timpuri îndepărtate… şi rătăcite… printre amintiri…
Cu dragoste, Lilium
P.S. Iată şi melodia…

Urme umede… pe nisip…


Şi… mă trezesc din nou, că încep să scriu… alte pagini de jurnal din viaţa mea… gânduri şi cuvinte care se eliberează singure…pe care nimeni nu le îndeamnă să iasă… ies, pentru că le este doar foame de libertate… şi eu, zbor… zbor în acest vis, fără sfârşit… deasupra întregii lumi… mă simt mică, dar cu ceva în interiorul meu spunându-mi că sunt diferită… şi simt o schimbare în mine…

Urme umede... pe nisip..Totul este încremenit în jurul meu… spaţiul şi timpul se învârt în jurul universului… văd lucruri diferite… perspective schimbate de mâna unui artist ingenios, care a vrut să picteze pe pânză… nuditatea sufletului său… asta e noua mea realitate… în care tu şi eu suntem protagoniştii reali… o realitate în care ai intrat pentru că vroiai să faci parte… nu a fost nevoie să-i spun inimii să-ţi găsescă un colţişor… acel colţ era deja rezervat pentru tine… acel loc care era deţinătorul vieţii mele, a viselor mele, a secretelor mele… şi aveam nevoie ca acel colţ să poată lumina inima mea… suntem ca valurile mării care se nasc din imensitatea misterului Oceanului etern… valuri ce se sparg tumultoase pe stânci, lăsând urme umede pe nisip… şi atunci… de ce nu am lăsa sentimentul ce s-a născut în sufletele noastre să continue să crească… pentru tot restul zilelor noastre?… noi, toţi, cei care ne confruntăm cu viaţa şi trăim ca nişte valuri tumultoase… ce se sparg de infinite ori, de stânci… lăsând în urmă doar nişte urme umede… pe nisip…
Cu dragoste, Lilium