Doresc…


Doresc … cuvintele mele să fie precum muzica ce se revarsă din inimă… pentru a-ţi putea dărui cea mai frumoasă piesa pe care ai putea-o auzi… o melodie a inimii mele, care nu are egal… ca atunci, când te simt înauntrul inimii mele… să te simt acolo…este atât de simplu!… este ca şi cum aş conecta o parte din sufletul meu, uşor… cu sufletul tău…spirite îngemănate… sau poate doar acelaşi suflet, care s-a divizat la începuturile timpului… şi care acum, s-a regăsit în două corpuri care se iubesc…

DorescTe iubesc fără frică!… cu toată ardoarea vieţilor trecute, aşteptându-te… şi parcă pe un câmp, pictat de soarele de primăvară…ridic ochii pentru a te căuta…şi cerul îmi pare prea mic pentru a te cuprinde… inima, moale, ţi-ai pus-o în palma mea… iar eu…voi presăra viaţa ta în fiecare zi, cu petale de trandafir… doar ca să-ţi văd ochii strălucind, cu zâmbetul care îmi umple inima…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Doar… ascultă…


Ce zâmbet fără de încredere aleargă în ochii tăi când mă apropiu să-ţi spun adio?!… Şi dacă… am făcut-o… desigur, că ai gândit că mă vei revedea peste puţină vreme… şi eu am ştiut asta, în adevărul gândului meu… căci luna ne părăseşte pentru a ne găsi din nou şi florile copacilor îmbobocesc de cum începe un an nou… Şi poate… chiar acel adio, ce ţi-l spuneam… nu era decât… la revedere!…

Doar... asculta..Păstrează o clipă această iluzie… nu te grăbi s-o îndepărtezi… când îţi spun că te părăsesc pentru o veşnicie… ascultă-mă şi lasă din ochii tăi să picure ploaie de lacrimi… şi să întunece, pentru o clipă doar… adâncul ochilor tăi… Şi mai apoi… când voi reveni, să surâzi cu toată frumuseţea sufletului ce se bucură curat… atât…
Cu dragoste, Lilium

Cum oare?…


Îi încercui braţele nesăţios şi o strâng la pieptul meu…Caut să cuprind sub puterea braţelor mele frumuseţea ei… să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu şi… să beau pătimaş adâncul privirii ei… Vai!… Dar cum oare aş putea?… Cine-i acela care poate distruge frumuseţea cerului?…

cum oare..Încerc să-i strâng în braţe frumuseţea… Îmi scapă… Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele… Dezamăgit şi învins de oboseală, o iau din nou pe drumul părăsit…
Cum oare… ar putea atinge trupul floarea, pe care… doar sufletul poate s-o atingă?!…
Cu dragoste, Lilium