Amintiri… în ritm de vals…


Timpul trece implacabil peste viaţa noastră, lăsând urme de amintiri indisolubile, stigmatizate de erori şi implicaţii profunde… pentru orice care a lăsat să treacă momente din viaţă, fără să le aprecieze în adevăratul lor sens… Gândurile vin şi pleacă, fără ca noi să ne găsim pacea… în sensul că, ele nu cer niciodată permisiunea când sosesc, nu cer scuze atunci când plecă… dar, depun un semn, care sugerează o întoarcere viitoare… fără avertisment…

Amintiri...in ritm de valsO melodie de vals însoţeşte imaginile care se concentrează în mintea mea, îmi acordă un răgaz mic de timp…. unde pot refugia doar un zâmbet slab, care încă mai reuşeşte să se aprindă la amintirea noastră… O amintire plină de senzaţii, de acele vremuri fericite când încă nu înţelegeam cum o persoană, poate fi importantă şi complementară … când pentru face ceva, din nimic izbucnea totul… pentru că, totul este nimic fără tine!… şi numai Dumnezeu ştie cât îmi doresc ca aceste gânduri să facă un salt înapoi, în trecut, pentru a corecta şi completa ceea ce a fost o dată raţiunea mea de a trăi… şi să modelez trecutul, astfel încât să nu mai fac greşeala de a te lăsa să pleci din viaţa mea…
Sunt mulţi cei care spun că este mai bine un regret decăt remuşcări, sau invers… nu mai ştiu… de fapt nici nu înţeleg cum reuşesc să găsească curajul de a spune astfel de cuvinte nefaste… eu ştiu doar că greutatea dată de două emoţii, este perfect egală şi oricine crede contrariul… este doar un suflet plin de mândrie şi lipsit de sentimente … durerea este aceeaşi, diferă doar acţiunea cauzală… Dacă mă gândesc, acum, nu mai ştiu cine eşti… un tremur al inimii mele ajunge perpetuum până la ochii mei… unde pătrunde şi găseşte eliberarea, lăsând să explodeaze lacrimile sărate ale amintirilor … şi acolo, în acel moment precis, sunt parcă un zbor într- o realitate paralelă şi unde totul este ca în gândurile mele cele mai dornice… te văd în timp ce mă îmbrăţişezi şi vorbesc despre tot şi nimic… şi îmi răpeşti privirea cu acea faţă serioasă, care te face unic… şi eu, care mă joc cu tine, în timp ce inima mea îşi armonizează bătăile în funcţie de respiraţia ta… care subliniază fiecare sărut şi crează ritmul cel mai plăcut pe care simţurile mele îl poate auzi şi percepe…
Nu pot găsi motivul şi nici pacea… la gândul că trebuie să plătesc un astfel de preţ pentru o greşeală… eu nu meritam o astfel de tortură şi sunt convinsă de asta… de ce?… pentru că o iubire nu poate termina dacă ea, sărmana… doar şi-a început călătoria… nu am crezut un timp şi acum, sunt martor al existenţei unui ceva…abstract, care atârnă precum o sabie peste pieptul meu… conştientă de faptul că mai devreme sau mai târziu o lovitură va fi aruncată şi va însângera inima mea obosită, care nu se va opri a bate, din simplul motiv că… scutul speranţei încă o protejează… O speranţă care nu vrea să dispară şi devine mai puternică la gândul de a reuşi…şi îşi ascute, încetul cu încetul, pe fiecare zi ce trece… rezistenţa… în timp ce îşi face drum prin labirintul destinului, acel destin care nu îţi va găsi locul fără tine…
Întoarce-te şi fă parte din ceea ce a fost o dată viaţa noastră… o viaţă bogată în toate şi care acum este împărţită de prejudecăţi mărunte… de cine?… de persoanele pe care le avem în jur… în viaţă, trebuie să învăţăm că singurul real avantaj pe care îl poţi deţine, este acela… să îţi asculţi inima… şi numai pe ea…
Cu dragoste, Lilium

Reclame

Insomnie…


…Este miezul nopţii şi nu îmi pot opri gândurile care zboară spre de tine…şi nu este prima dată când mi se întâmplă… Mă simt confuz, fără apărare… Ochii… sunt ca stelele strălucitoare pe cer şi mă încântă… Faţa ta… luminoasă ca soarele care mă orbeşte… Corpul tău… sexy ca o Venus şi îmi ia respiraţia… Simplitatea şi spontaneitatea ta, mă cuceresc… Când sunt cu tine, inima îmi  bate tare şi totul în jurul meu trece pe planul doi… Privirea ta este dulce şi învăluitoare, ca mierea… vocea ta este ca un cântec armonios, care mă emoţionează…

InsomniePentru mine… tu eşti sursa de apă care îmi alină setea, căldura care mă încălzeşte, băutura care îmi îmbată mintea… eşti acea parte lipsă din inima mea, care mă completează… Lilium, 20.03.2013

 

Oboseala…


Sunt obosită… am realizat că este inutil!… Încă o dată, atunci când credeam că o pot face…să te las departe, ai reuşit să mă bulversezi din nou… te întorci mereu… şi aceste reveniri ale tale nu sunt nimic mai mult decât iluzii… vrei să rămâi mereu centrul lumii mele, deşi… centrul universului tău, nu sunt eu…

ObosealaŞtii, uneori mi-ai făcut aşa atât de mult rău încât acum…. Nu mai sufăr!… sunt doar agasată şi plictisită de indeciziile tale!… Vreau doar că totul să se termine în curând, pentru că… jur, că eu nu mai pot!… Am făcut bine ţinându-mi promisiunea mea, către mine… şi acum, sunt din ce în ce mai convinsă!!!… Poate îţi vei da seama că ai greşit totul… şi când vei face ceva, eu sunt sigură că va fi prea târziu… aş vrea să te fac să înţelegi… să ştii… că mă vei pierde… nu o cred, sunt sigură!… Timpul este inamicul tău şi… ceea ce mi-ai spus, tu ştii bine … eşti conştient de tot, dar nici acest lucru nu ţi-a servit pentru a te decide!… eu, doar nu mai vreau să înţeleg…
Cu dragoste, Lilium