Scrisoare către… Dragoste


Cred că în fiecare moment  al existenţe mele te-am ţinut mereu în inima mea… nu te vedea nimeni, nu ştia nimeni…doar eu… nu te-am căutat niciodată pentru că era o dragoste imposibilă, din punctul meu de vedere…erai tabu… Apoi, într-o zi… ai apărut brusc…Ţi-am vorbit uitându-mă în ochii tăi şi ţi-am văzut inima… Dragostea mea, erai tu!… Inima ta era plină de multă dragoste… erai tu!… 

Scrisoare catre Dragoste Nu puteam să mă înşel şi…de fapt nici nu m-am înşelat…şi am început să ne iubim… eu şi cu tine…de fiecare dată când te strângeam în braţe simţeam că eşti tu, că eşti al meu… de fiecare dată când te sărutam te simţeam că erai al meu… în fiece moment de extaz al dragostei ştiam că eşti tu… 
Apoi, într-o zi, am simţit că te-ai rătăcit…dar, m-am certat singură, în gând, eu pe mine… eram nebună?!… nu, eu nu te mai găseam… te îndepărtasei, ca şi acum din păcate…şi nu te-am mai găsit… Am căutat să te găsesc şi să înţeleg de ce te ascunzi… de multe ori am găsit ceva care semăna cu tine, dar nu erai tu… cel puţin nu erai acela pe care eu credeam că îl ştiu… Îmi făceam iluzii de câte ori mă strângeai în braţe… dar nu erai tu… dragostea ta pentru mine se îmbolnăvise … când boala ţi-a cuprins inima, ea s-a răcit şi mi-a îngheţat sufletul… lipsa iubirii te-a făcut să îţi fie rău stând în preajma mea… şi te-ai ascuns… nu am ştiut atunci şi nu ştiu nici acum cum să reacţionez, ce să fac ca să te ajut… înţeleg doar că te pierd sau… deja te-am pierdut ?…
M-am speriat şi nu ştiam ce să fac… Aşa că am început să fac poate cele mai proaste şi cele mai idioate lucruri pe care un om le poate face… Iubirea era muribundă şi eu nu ştiam cum să o ajut, nu ştiam ce să fac… Am crezut că voi putea, îmi doream din toată inima… dar … Tu, erai Dragostea şi aveai nevoie de tratament special, divers de normalitate, de lucruri comune… în ignoranta mea, am încercat în toate modurile corecte şi greşite… bune sau rele, chiar şi umilindu-mă în anumite situaţii… Dar tu, erai pe moarte dragostea mea…. şi nu ştiam cum să am grijă de tine… 
Am încercat, de asemenea, cu inima mea… dar nu au reuşit… Poate că a fost prea târziu…Apoi nimic…şi am plâns lipsa ta… momentele în care mi-ai fost alături, momentele când îmi mângâiai măinile şi mă alintai…momente în care cuvintele tale mi-au dat acea esenţă revigorantă, care de fapt erai tu…
Numai Dumnezeu, de deasupra cerurilor este capabil de a face din nou să reînvie Dragostea…să o facă să renască din nou, din mormânt aşa cum Isus a făcut cu Lazăr… aş ierta tot răul făcut, aş ierta faptul că nu ai înţeles, dar tu… trebuie să mă ierţi pentru că nu am fost capabilă de a avea grijă de tine, dragostea mea… poate că te-am lăsat singură atunci când nu trebuia… acum, rămân doar amintirile şi un gol mare … când te găsisem în cele din urmă, cu un efort atât de mare…te-am pierdut şi acum nu mai eşti… îmi dau seama acum şi de faptul că am fost egoistă…
Dar gata!… egoismul meu l-am lăsat să moară… Niciodată nu am vrut să te rănesc… inima mea te caută acolo, sus, printre stele… vrea să îţi vorbească din nou…mai vrei să îmi încălzeşti încă o dată sufletul?… da, te-am găsit, eşti acolo, sus… Şi acolo, eşti înconjurată de îngeri care te-au făcut o stea… Ai meritat-o, Dragostea mea!… 
Este întuneric, mă uit la stele şi te văd strălucind pe cer… şi zâmbesc … înţeleg!… Eşti gata să revii din nou pe pământ, pentru mine!…sunt aici, te aştept Dragostea mea!…
Lilium,02.03.2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.