Speranţele…


Într-o dimineaţă însorită, deschizi ochii şi îţi dai seama că… viaţa ta   s-ar putea schimba dintr-un moment la altul…
Te uiţi în jur şi… miraculos îţi dai seama că nimic nu este gratis sau redus… căci, chiar şi cel mai mic lucru, gestul cel mai insignifiant, este unul din cele mai valoroase comori pe care Cerul ţi l-ar fi putut dărui…

SperanteleTe uiţi lângă tine şi vezi iubirea… în inima ta pulsează mereu, cea mai puternică si veşnică dragoste… pentru această iubire, la care visezi şi vrei s-o trăieşti pentru totdeauna…şi pentru el începi să lupţi… începi să speri, începi să construieşti fundaţia pentru un viitor pe care să-l trăiţi împreună…
Te uiţi în ochii iubirii tale, îi mângâi faţa încet… îi dăruieşti un zâmbet complice şi senin… şi în timp ce o lacrimă se prelinge, fugară din ochii tăi… încredinţezi unei tăceri atemporale promisiunea eternă a inimii tale…aceea, de a-ţi apăra dragostea de eternitate…
Cu dragoste, Lilium

Doresc…


Doresc … cuvintele mele să fie precum muzica ce se revarsă din inimă… pentru a-ţi putea dărui cea mai frumoasă piesa pe care ai putea-o auzi… o melodie a inimii mele, care nu are egal… ca atunci, când te simt înauntrul inimii mele… să te simt acolo…este atât de simplu!… este ca şi cum aş conecta o parte din sufletul meu, uşor… cu sufletul tău…spirite îngemănate… sau poate doar acelaşi suflet, care s-a divizat la începuturile timpului… şi care acum, s-a regăsit în două corpuri care se iubesc…

DorescTe iubesc fără frică!… cu toată ardoarea vieţilor trecute, aşteptându-te… şi parcă pe un câmp, pictat de soarele de primăvară…ridic ochii pentru a te căuta…şi cerul îmi pare prea mic pentru a te cuprinde… inima, moale, ţi-ai pus-o în palma mea… iar eu…voi presăra viaţa ta în fiecare zi, cu petale de trandafir… doar ca să-ţi văd ochii strălucind, cu zâmbetul care îmi umple inima…
Cu dragoste, Lilium

Doar… ascultă…


Ce zâmbet fără de încredere aleargă în ochii tăi când mă apropiu să-ţi spun adio?!… Şi dacă… am făcut-o… desigur, că ai gândit că mă vei revedea peste puţină vreme… şi eu am ştiut asta, în adevărul gândului meu… căci luna ne părăseşte pentru a ne găsi din nou şi florile copacilor îmbobocesc de cum începe un an nou… Şi poate… chiar acel adio, ce ţi-l spuneam… nu era decât… la revedere!…

Doar... asculta..Păstrează o clipă această iluzie… nu te grăbi s-o îndepărtezi… când îţi spun că te părăsesc pentru o veşnicie… ascultă-mă şi lasă din ochii tăi să picure ploaie de lacrimi… şi să întunece, pentru o clipă doar… adâncul ochilor tăi… Şi mai apoi… când voi reveni, să surâzi cu toată frumuseţea sufletului ce se bucură curat… atât…
Cu dragoste, Lilium

Cum oare?…


Îi încercui braţele nesăţios şi o strâng la pieptul meu…Caut să cuprind sub puterea braţelor mele frumuseţea ei… să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu şi… să beau pătimaş adâncul privirii ei… Vai!… Dar cum oare aş putea?… Cine-i acela care poate distruge frumuseţea cerului?…

cum oare..Încerc să-i strâng în braţe frumuseţea… Îmi scapă… Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele… Dezamăgit şi învins de oboseală, o iau din nou pe drumul părăsit…
Cum oare… ar putea atinge trupul floarea, pe care… doar sufletul poate s-o atingă?!…
Cu dragoste, Lilium

 

Astăzi este primăvară şi eu nu o pot vedea…


Într-o zi, un orb era aşezat pe un trotuar cu o pălărie şi o bucată de carton la picioarele lui , pe care era scris…”Eu sunt orb, ajutaţi-mă vă rog”…
Un agent de publicitate, care trecea de acolo s-a oprit şi a observat că în pălărie avea… doar câţiva bănuţi… S-a aplecat, a vărsat nişte monede în pălărie, apoi… şi fără a cere permisiunea orbului, a luat cartonul, l-a întors şi a scris o altă frază…

Astazi este primavara si eu nu o pot vedea…După amiază, agentul de publicitate a trecut din nou pe la orb şi… a observat că pălăria era plină de monede şi bancnote… Omul orb recunoaşte pasul omului şi îl întreabă dacă a fost el, cel care a scris pe bucata lui de carton şi mai ales… ceea ce a scris…
Agentul de publicitate, îi răspunse… nimic din ceva care nu este adevărat, am rescris doar fraza ta în alt mod… Apoi a zâmbit şi a plecat…
Orbul nu a ştiut niciodată că, pe bucata lui de carton era scris… „Astăzi este primăvară şi eu nu o pot vedea”…

Morala:
Schimbă-ţi strategia atunci când lucrurile nu merg foarte bine şi vei vedea că… lucrurile se vor schimba în bine…
Pentru acei oameni care merita să vadă primăvara şi pentru toţi cei care ar dori să se vadă numai zâmbind… pentru că zâmbetul lor, le face cel mai bine în această lume…
Dacă într-o zi la serviciul tău vei fi certat că nu ţi-ai făcut munca cu profesionalism… răspunde că Arca lui Noe a fost construită de amatori şi Titanicul de profesionişti…

Cu dragoste, Lilium

Temeri şi… vise


Auroră de primăvară… zile de vară… seri de toamnă… nopţi de iarnă… scufundată în magia orelor, am rătăcit fără ţintă urmărind foşnetul aripilor tale… cu ochii închişi am atins lacrimile tale, mi-am imaginat răsuflarea ta şi… ţi-am mângaiat temerile…

Temeri si...viseAi amestecat picături de adevăr în ochii ce nu cunoşteau căldura… ai ascuns speranţele în sentimentele pe care nu le-am crezut ale mele… mi-ai dezbrăcat gândurile de temerile de gheaţă…
Şi acum… mă ţintuieşti cu o privire ce mă înalţă la cer… şi… brusc… zborul meu are un orizont nou şi necunoscut… unde, pot visa din nou…
Cu dragoste, Lilium

Dacă eşti întrebată…


Dacă eşti  întrebată… unde este iubitul tău?…răspunzi aşa… este în soarele, cel mai strălucitor…
Dacă eşti  întrebată… Cine este iubitul tău?… să răspunzi aşa… este cea mai splendidă floare de primăvară…
Dacă eşti  întrebată… de ce te-a părăsit?… să răspunzi aşa… a sosit toamna, soarele s-a stins şi floarea s-a ofilit… 

???????????????????????????????????????????????????????????????

Cu dragoste, Lilium