Zbuciumul unui suflet…de bărbat


… A fost deajuns o clipă şi… vise infinite, fantezii, dragoste… toate, au fost spulberate … voi începe să trăiesc din nou… pentru că sunt obligat… voi începe să trăiesc ca într-un fel de uitare, în care, eu nu voi reuşi să înţeleg, să văd, să simt… dispreţuiesc tot… în mine totul a izbucnit…

zbuciumul unui suflet...de barbatAripile mele sunt umede şi simt că mă scufund într-o mare de resturi … fac totul să nu mă scufund… caut forţă în cele mai îndepărtate colţuri ale sufletului meu rupt, dar… nu pot…eşuez lamentabil de fiecare dată… nu văd nici un liman unde să fiu în siguranţă, să-mi ling rănile şi să vindec răul ce îl simt în mine…revii sistematic în mintea mea, în întuneric…atunci când sunt slab, atunci când… sunt lipsit de apărare şi… mă distrugi încetul cu încetul… în această mare infinită de durere şi de incertitudine, sunt sigur doar că… aici, acum şi pentru totdeauna…te iubesc…
Noi…nu am fost niciodată, noi… Am preferat confuzia în locul claritatăţii, experienţele multiple în locul experienţei unice, să ne ascundem…în loc să ieşim la lumină… Şi eu, acum, mă gândesc… mă gândesc la ceea ce am fi putut fi, împreună… am fi putut trăi… în loc să ne ascundem, în locul confuziei şi mai ales decât să ne fi pierdut în experienţe pe care era mai bine dacă nu le trăiam… Ei bine, ştiu… Ştiu că poate mâine ai putea fi, ceea ce tu ai visat să fii pentru mine… În timp ce eu, aici, în secret, eu îmi ascund gândurile…tu te joci încă…
Îngerul meu dulce şi întunecat, ştiu…îmi doreşti sufletul care vrea dragostea dar, de asemenea, vrea păcatul … acel păcat făcut cu inima, cu o pasiune sălbatică, o iubire care să ardă şi să înjunghie două inimi pure… astfel încât să pot fi parte a sufletului tău şi tu pentru mine esenţa vieţii mele, devenind a opta minune a lumii… poartă-mă cu tine mereu… fă-mă să zbor cu tine, îngerul meu întunecat…şi lasă-mă să vad locul unde vom locui împreună… Nu uita niciodată îngerul meu, te iubesc…dar, eu sunt speriat…mi-e atât de teamă!..
Mi-e teamă să nu mă scufund în lumea ta, mi-e teamă că nu o să mai mă pot trezi… mi-e teamă că ceea ce credeam a fi a opta minune a lumii va dispărea, se va şterge, nu va mai exista… alungă această teamă care mă hărţuieste şi condu-mă către punctul maxim de fericire pe care o fiinţă umană îl poate atinge… Ia-mă de mână, o mână pe care corpul meu vrea să o simtă vie, o mână pe care buzele mele ar vrea să o sărute… Dulcele meu înger, însoţeşte-mă în fiecare zi a vieţii mele…stai aproape de mine… Încălzeşte-mi nopţile reci şi întunecate, cu căldură… fii prezentă în visele mele, astfel încât în fiecare dimineaţă când deschid ochii să am certitudinea că te simt lângă mine… a mea, a mea încă o dată… iubirea mea…
Cu dragoste, Lilium

Reclame