Un fluture…


Şi acum, sunt aşa…ca un fluture care nu mai poate zbura, pentru că aripile sale… acele aripi care erau atât de puternice încât ori de câte ori cădea la pământ, reuşeau să-şi reia zborul…acum, sunt îngheţate, ca şi cum ar avea plumb pe ele…şi le împiedică să mai despice văzduhul şi să reia acea călătorie minunată şi lungă pe care dorea să o facă!… Şi astfel, se simte pierdut…este inutil să mai continue să lupte…nu mai găseşte forţă , pentru că ş- a pierdut speranţa!!!…

Un fluture...Va mai fi oare cineva să-l facă pe acest fluture să încearce să lupte, să-şi ia zborul?… Iată, se pare ca da!… Mulţumesc rază de soare!… Aripile erau împietrite, îngheţate, nu mai aveau nici o reacţie…nu mai simţeau nici un stimul…nu mai aveau viaţă, tot în jurul era întuneric, apoi… după suferinţă, după atât de multă apatie, după atât de mult întuneric…o licăre, o lumină îndepărtată… aceea lumină i-a atras atenţia, i-a trezit speranţa…şi ceea ce a fost doar un mic licărir de lumină… încet, încet s-a aprins mai mult… şi a devenit sursa lui de viaţă… Acea rază de soare, a început să-l încălzească…i-a dezgheţat gheaţa de pe aripi…şi cu multă răbdare a ajuns şi la inima fluturelui … curmându-i suferinţa… şi fluturele, a ieşit din închisoarea inimii sale… înălţându-se şi despicând vazduhul, cu frumuseţea iubirii stigmatizată pentru totdeauna pe aripile sale…
By Lilium, 05.11.2012…with love