În fiecare zi…


Uneori, atunci când merg pe stradă, sunt cuprinsă de o emoţie… această emoţie apare din privirea oamenilor care trec pe lângă mine… îi observ, sunt curioasă…şi apoi înţeleg totul!…Recunosc acele priviri … au clasicul luciu, clasica transparenţă de oameni îndragostiţi şi fericiţi!… Îi recunosc pentru că au acel zâmbet întipărit pe faţă fără nici un motiv, sunt politicoşi cu toată lumea şi râd fără motiv în faţa unor oameni care îşi pierd răbdarea… sunt oameni care nu au haine sofisticate sau scumpe, sau nu sunt perfecţi în nimic… sunt acei oameni care se simt bine aşa cum sunt pentru că reuşesc să umple totul în jurul lor!…

În fiecare zi...Au faţa transfigurată… deoarece cu puţin timp înainte acea faţă a fost copleşita de sărutări şi mângâieri ale iubitei sau iubitului… au părul răvăşit poate, deoarece chiar cu puţin timp înainte a fost răvăşit de mâinile partenerului său… au buzele roşii, pentru că chiar cu puţin timp înainte au primit o mulţime de sărutări dăruite cu multă dragoste … şi au acei ochi pierduţi în gol care revăd poate acele lucruri mici întâmplate înainte împreună cu partenerul lor… Asta da, cu siguanţă înseamnă iubire!
Şi eu, privesc cu atenţie aceste feţe, aceste caracteristici, acei oameni … încerc să iau de la ei un pic, ceva şi pentru mine…încerc să smulg din fiecare dintre ei un mic fior şi pentru mine… pentru mine care nu ştiu ce este dragostea simplă, adevărată…pentru mine, care uneori nu mai simt nimic…eu, care ma limitez îmi a imagina doar că aş fi în aceleaşi situaţii cu aceste persoane pe care le întâlnesc pe stradă!… Când întâlnesc aceste persoane, aş vrea să mă opresc şi să-i întreb să-mi descrie cum se simt, ce simt…dacă dimineaţa acea strălucire din ochii lor este aceeaşi sau este mai luminoasă… Aş vrea, dar nu pot… mă pot limita a privi şi a-mi imagina, până într-o zi…când accidental, voi abandona masca mea şi voi fi capabilă să-i arăt cuiva întreg universul meu… lumea mea!!!…O mie de îndoielile mă înfioară … poate este doar teamă… poate e doar dorinţa de a înţelege şi nevoia de a mă simţi bine… stau aici, pentru a scrie…absentă, cu privirea departe şi ochii trişti… cine ştie ce caut acolo, sus…? Poate visez o lume mai bună…o altă viaţă pe care mi-aş dori-o… mă gândesc la viaţa care alunecă în fiecare zi cum îmi alunecă nisipul printre degete şi nu îmi dă niciodată mai mult… ochilor, încă aşteptaţi iubirea pe care nu o vedeţi venind?!… şi încă vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu fericirea voatră?!…
Ieri noapte, m-am ridicat din pat şi m-am dus la baie…mi-am întâlnit imaginea în oglindă…nu mi-am văzut niciodată ochii atât de luminoşi … străluceau, erau precum cristalul… părea că, în interiorul acestora se reflecta luna pe mare… M-am oprit, m-am apropiat încet… am atins oglinda căutându-mă pe mine…încercând să recuperez acea imagine care părea că nu îmi mai aparţinea… cu toate că lacrimile îmi scăldau faţa, un zâmbet a înflorit… eram fericită pentru că, pentru prima dată mi-am văzut ochii atât de vii, adânci, clari, cu o siguranţă şi credinţă pe care nu am avut-o niciodată înainte…. aşa, am citit in ochii mei adevărul şi am realizat că… te iubesc!…că sunt convinsă şi sigură de acest lucru… în fiecare zi…
By Lilium, 27.10.2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.