După tăcere…


E ciudat uneori, cum brusc vă daţi seama că cei mai mulţi oameni pe care contaţi… acei oameni de care ai fost convins că nu îi vei pierde niciodată, au devenit clipă de clipă oamenii cei mai depărtaţi … dispar acele o mie de mesaje în care vă întrebaţi cât de mult vă iubiţi… nu mai sunt nici după-amiezele petrecute împreună vorbind şi plimbându-vă pe jos… nu mai există… încet, încet nu mai recunoşti acei ochi… nu mai recunoşti acel zâmbet şi acea îmbrăţişare nu mai este cum a fost odată…

După tăcere……priveşti în jur şi nu recunoşti oamenii…nu înţelegi comportamentele lor… poate pentru că oamenii se schimbă şi încă nu ştii să accepţi schimbarea… de fapt, nu poţi nu accepta că raporturile dintre oameni pot fi deteriorate aşa urât… fără un motiv valabil… nu ştii cine de vină… nu ştii dacă eşti tu de vină sau celălalt… dar, mai apoi ne dăm seama că nu există nici o vina….că nu există nici un motiv ca să justifice înstrăinarea, trebuie doar să înfruntăm faptul că mai devreme sau mai târziu o relaţie se schimbă…toţi ne schimbăm …dar… doare… doare să ştii că nu mai eşti chemat…chiar şi pentru noapte bună… doare să ştii că nu ai mai putea petrece acele zile pline de bucurie şi râsete…şi…te încrunţi, simţind doar o durere surdă a sufletului…doare să ştii că nu mai eşti un refugiu în cele mai întunecate momente ale celuilalt…
Am scris aceste rânduri pentru că am simţit nevoia… am simţit nevoia de a scrie un pic de tot, după o perioadă de tăcere… uneori mi-e dor de anumite momente sau întâmplări…deşi, poate nu ar trebui… poate eu, sunt altcineva acum… dar, tot îmi mi-e dor …mi-e dor de persoana minunată care eram… care erai…şi poate niciodată nu o vom mai întâlni din nou… în viaţa mea, în viaţa ta… apropierea ta ma făcut să mă simt bine, fericită şi protejată de un viitor care mă sperie … mai mult decât oricând… mi-e dor… mi-e dor atât de mult… aş vrea ca cineva să înţeleagă…parte din viaţa mea… uneori vreau să renunţi… dar, nu vreau asta… ştiu că uneori ascundem multe lucruri…nu spunem minciuni, doar evităm răspunsurile şi anumite subiecte sensibile… doar pentru a avea linişte şi a evita situaţii în care nu vrei să fii…ştiu că incertitudinea răneşte… nu putem inventa o persoană care nu suntem, doar de dragul cuiva…suntem ceeea ce suntem…nu putem să umblăm cu sufletul pe tavă pentru că am fi răniţi prea uşor şi am putea fi judecaţi pentru asta… pentru a fi cineva ce nu am fost, sau nu suntem… poate că am rănit persoane care nu aveau nici o vină şi toate acestea doar pentru dragoste…dacă merită?!…răspunsul, vă rog să îl căutaţi voi singuri, pentru voi înşivă…eu ştiu doar că, în viaţa mea la un anumit moment… am preţuit faptul că dragostea mi-a dat puterea de a merge mai departe…nu este o ruşine să iubeşti… închei aici!…spun doar, că eu nu regret nimic din ce am fost, sunt, sau…voi deveni…voi încerca doar să rămân Eu şi…atât…
Lilium, 27.10.2012

Reclame

2 gânduri despre „După tăcere…

  1. Pingback: După tăcere…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.