În fiecare zi…


Uneori, atunci când merg pe stradă, sunt cuprinsă de o emoţie… această emoţie apare din privirea oamenilor care trec pe lângă mine… îi observ, sunt curioasă…şi apoi înţeleg totul!…Recunosc acele priviri … au clasicul luciu, clasica transparenţă de oameni îndragostiţi şi fericiţi!… Îi recunosc pentru că au acel zâmbet întipărit pe faţă fără nici un motiv, sunt politicoşi cu toată lumea şi râd fără motiv în faţa unor oameni care îşi pierd răbdarea… sunt oameni care nu au haine sofisticate sau scumpe, sau nu sunt perfecţi în nimic… sunt acei oameni care se simt bine aşa cum sunt pentru că reuşesc să umple totul în jurul lor!…

În fiecare zi...Au faţa transfigurată… deoarece cu puţin timp înainte acea faţă a fost copleşita de sărutări şi mângâieri ale iubitei sau iubitului… au părul răvăşit poate, deoarece chiar cu puţin timp înainte a fost răvăşit de mâinile partenerului său… au buzele roşii, pentru că chiar cu puţin timp înainte au primit o mulţime de sărutări dăruite cu multă dragoste … şi au acei ochi pierduţi în gol care revăd poate acele lucruri mici întâmplate înainte împreună cu partenerul lor… Asta da, cu siguanţă înseamnă iubire!
Şi eu, privesc cu atenţie aceste feţe, aceste caracteristici, acei oameni … încerc să iau de la ei un pic, ceva şi pentru mine…încerc să smulg din fiecare dintre ei un mic fior şi pentru mine… pentru mine care nu ştiu ce este dragostea simplă, adevărată…pentru mine, care uneori nu mai simt nimic…eu, care ma limitez îmi a imagina doar că aş fi în aceleaşi situaţii cu aceste persoane pe care le întâlnesc pe stradă!… Când întâlnesc aceste persoane, aş vrea să mă opresc şi să-i întreb să-mi descrie cum se simt, ce simt…dacă dimineaţa acea strălucire din ochii lor este aceeaşi sau este mai luminoasă… Aş vrea, dar nu pot… mă pot limita a privi şi a-mi imagina, până într-o zi…când accidental, voi abandona masca mea şi voi fi capabilă să-i arăt cuiva întreg universul meu… lumea mea!!!…O mie de îndoielile mă înfioară … poate este doar teamă… poate e doar dorinţa de a înţelege şi nevoia de a mă simţi bine… stau aici, pentru a scrie…absentă, cu privirea departe şi ochii trişti… cine ştie ce caut acolo, sus…? Poate visez o lume mai bună…o altă viaţă pe care mi-aş dori-o… mă gândesc la viaţa care alunecă în fiecare zi cum îmi alunecă nisipul printre degete şi nu îmi dă niciodată mai mult… ochilor, încă aşteptaţi iubirea pe care nu o vedeţi venind?!… şi încă vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu fericirea voatră?!…
Ieri noapte, m-am ridicat din pat şi m-am dus la baie…mi-am întâlnit imaginea în oglindă…nu mi-am văzut niciodată ochii atât de luminoşi … străluceau, erau precum cristalul… părea că, în interiorul acestora se reflecta luna pe mare… M-am oprit, m-am apropiat încet… am atins oglinda căutându-mă pe mine…încercând să recuperez acea imagine care părea că nu îmi mai aparţinea… cu toate că lacrimile îmi scăldau faţa, un zâmbet a înflorit… eram fericită pentru că, pentru prima dată mi-am văzut ochii atât de vii, adânci, clari, cu o siguranţă şi credinţă pe care nu am avut-o niciodată înainte…. aşa, am citit in ochii mei adevărul şi am realizat că… te iubesc!…că sunt convinsă şi sigură de acest lucru… în fiecare zi…
By Lilium, 27.10.2012

Reclame

Doar..gânduri…


Aveam ochii deschişi, dar visam către lumi îndepărtate…vedeam pielea netedă înfiorată de mângâierile mâinilor tale…auzeam o voce chemându-mă… şi parcă mă desprind, în zbor… de lângă tine…dar, acum s-a stins…şi rămân singură, în frigul care mă împiedică să gândesc…

Doar..gânduri...două corpuri topite într-unul , care ar putea fi împreună pentru totdeauna…la vânător și pradă prinşi într-o poveste prea scurtă…în care, o doamnă şi un cavaler nu se vor mai putea atinge şi nu îşi vor mai putea susura şoapte… şi vor rămâne prinşi doar în amintiri, în aceste fraze…în timp ce momentele petrecute împreună cu tine parcă … se îndepărtează… şoaptele tale, în profunditatea gândurilor mele parcă dansează… corpul tău mă încălzeşte… buzele tale mă excită şi privirea ta mă vrăjeşte…iar eu, în schimb am în minte cuvinte de care nu mă pot elibera… este prea târziu!…să-mi caut cuvintele pentru a explica ceea ce s-a născut şi aduce lumină zilelor mele…spune-mi că e adevărat!…totul se citeşte acum în ochii tăi şi ai mei…
Am vrut să trăiesc pierdută în ochii tăi, am vrut să cresc doar cu ceea ce tu îmi dai…dar acum parcă nu mai eşti şi eu…trăiesc, gândindu-mă că ai reuşit să te pierzi deja printre amintirile mele… fără a-mi dărui măcar câteva momente…mi-e dor de tine şi… fără tine, visele se sting, momente pictate apoi şi lacrimi pentru că nu ştiam ceea ce simţi…
În sufletul meu, acum , doar chipul tău luminează… durerea din el îţi dedica amintiri, în aer…se naşte dorinţa… caut un motiv să-mi explic de ce nu ai vrut să dărui viitorul… încerc să fiu sinceră având un gust amar în gură…dar, încă mai cred în tine… Ce este greşit?!…visând de multe ori la tine m-am pierdut în spatele unor cuvinte inutile…care nu lasă nimic, care dau doar nostalgie, şi… acum am rămas fără cuvinte … ştii?… noaptea cade ca un voal de lumină peste noi…şi orice s-ar întâmpla, tu eşti în sufletul meu…
Lilium, 27.10.2012

După tăcere…


E ciudat uneori, cum brusc vă daţi seama că cei mai mulţi oameni pe care contaţi… acei oameni de care ai fost convins că nu îi vei pierde niciodată, au devenit clipă de clipă oamenii cei mai depărtaţi … dispar acele o mie de mesaje în care vă întrebaţi cât de mult vă iubiţi… nu mai sunt nici după-amiezele petrecute împreună vorbind şi plimbându-vă pe jos… nu mai există… încet, încet nu mai recunoşti acei ochi… nu mai recunoşti acel zâmbet şi acea îmbrăţişare nu mai este cum a fost odată…

După tăcere……priveşti în jur şi nu recunoşti oamenii…nu înţelegi comportamentele lor… poate pentru că oamenii se schimbă şi încă nu ştii să accepţi schimbarea… de fapt, nu poţi nu accepta că raporturile dintre oameni pot fi deteriorate aşa urât… fără un motiv valabil… nu ştii cine de vină… nu ştii dacă eşti tu de vină sau celălalt… dar, mai apoi ne dăm seama că nu există nici o vina….că nu există nici un motiv ca să justifice înstrăinarea, trebuie doar să înfruntăm faptul că mai devreme sau mai târziu o relaţie se schimbă…toţi ne schimbăm …dar… doare… doare să ştii că nu mai eşti chemat…chiar şi pentru noapte bună… doare să ştii că nu ai mai putea petrece acele zile pline de bucurie şi râsete…şi…te încrunţi, simţind doar o durere surdă a sufletului…doare să ştii că nu mai eşti un refugiu în cele mai întunecate momente ale celuilalt…
Am scris aceste rânduri pentru că am simţit nevoia… am simţit nevoia de a scrie un pic de tot, după o perioadă de tăcere… uneori mi-e dor de anumite momente sau întâmplări…deşi, poate nu ar trebui… poate eu, sunt altcineva acum… dar, tot îmi mi-e dor …mi-e dor de persoana minunată care eram… care erai…şi poate niciodată nu o vom mai întâlni din nou… în viaţa mea, în viaţa ta… apropierea ta ma făcut să mă simt bine, fericită şi protejată de un viitor care mă sperie … mai mult decât oricând… mi-e dor… mi-e dor atât de mult… aş vrea ca cineva să înţeleagă…parte din viaţa mea… uneori vreau să renunţi… dar, nu vreau asta… ştiu că uneori ascundem multe lucruri…nu spunem minciuni, doar evităm răspunsurile şi anumite subiecte sensibile… doar pentru a avea linişte şi a evita situaţii în care nu vrei să fii…ştiu că incertitudinea răneşte… nu putem inventa o persoană care nu suntem, doar de dragul cuiva…suntem ceeea ce suntem…nu putem să umblăm cu sufletul pe tavă pentru că am fi răniţi prea uşor şi am putea fi judecaţi pentru asta… pentru a fi cineva ce nu am fost, sau nu suntem… poate că am rănit persoane care nu aveau nici o vină şi toate acestea doar pentru dragoste…dacă merită?!…răspunsul, vă rog să îl căutaţi voi singuri, pentru voi înşivă…eu ştiu doar că, în viaţa mea la un anumit moment… am preţuit faptul că dragostea mi-a dat puterea de a merge mai departe…nu este o ruşine să iubeşti… închei aici!…spun doar, că eu nu regret nimic din ce am fost, sunt, sau…voi deveni…voi încerca doar să rămân Eu şi…atât…
Lilium, 27.10.2012

Ţine-mă în inima ta…


Ţine-mă în inima ta, în gândurile tale şi… în braţele tale… Ţine-mă întotdeauna…chiar şi atunci când inima ta se îndepărtează de inima mea şi gândurile îţi invadează mintea … Ţine-mă… pentru că de fapt simţi forţa acestui sentiment care ne-a unit şi care mereu ne va uni…Ţine-mă pur şi simplu, pentru că mă iubeşti!…

Tine-ma în inima taNu ştiu şi nu pot să te alung din gândurile mele…te aud respirând şi trăind în inima mea … şi vreau să îţi spun doar…multumesc!… pentru că m-ai învăţat să merg înainte, atunci când se părea că nu mai aveam nici un motiv să fac acest lucru… Mulţumesc pentru că îmi oferi emoţii unice… mulţumesc pentru iubirea ta dragul meu… pentru că m-a schimbat… eram un om simplu…dar acum sunt mult mai mult… când eşti sensibil, dulce… înţelegător… dar, eşti şi încăpăţânat cu unele lucruri…şi ştii să să faci ca persoana care îţi stă alături să se simtă unică… privesc în faţa realitatea… şi îmi dau seama…că fără tine nu mai sunt nimic…
Ori de câte ori pronunţ numele tău, un un fior face să-mi tresalte inima…mi-ai umplut viaţa şi ai colorat visele mele… aş vrea să fiu persoana care te face fericit mereu…aş vrea să nu te dezamăgesc niciodată… aş dori să găseasc calea cea mai potrivită pentru a exprima cât de important eşti pentru mine… dar pentru a face-o…ar trebui să te uiţi în ochii mei…şi să-mi pătrunzi în adâncul inimii… Aş dori să trăiesc fiecare zi uita-mă în ochii care m-au făcut să mă îndrăgostesc…să-ţi sărut buzele… şi… să ne avem doar pe noi… momente magice…bogate în emoţii… bune de pus în ramă… Am o lacrimă pe faţă, mi-a izvorât din ochii…dar, vine e nascută din inima mea, atunci când îţi simt lipsa… îmi ţin inima în mână şi îmi vorbeşte de tine… gândesc şi iar mă gândesc… la clipa când mi-ai spus…Te iubesc!.. şi, ştii… mi se pare că aud vocea ta pronuntând asta, mereu … aceste cuvinte au zburat direct la inima mea… şi am sentimentul de a fi în braţele tale… simţindu-ţi respiratia când te apropii uşor de urechea mea… şi te aud susurând…Te iubesc!… îţi scriu… inima mea este încapăţânată, nu vrea să renunţe la tine… ea crede ca sunt femeia perfectă pentru tine…pentru că tu, eşti pentru mine…viaţa…Îmi spun o dată şi continui să îmi tot spun că… dragostea ta nu merită aşteptările mele… dar…simt uneori că nu mai suport această luptă dintre inimă şi raţiune…dar, continui să lupt… chiar dacă mi-e rău… prea rău uneori…
Aud numele tău răsunând în inima mea… şi ecoul îl acompaniază… fără tine, ar fi doar un mare gol… ai adus în viaţa mea bucurie şi… speranţă… şi atât de multe vise pe care le putem realiza împreună… Sunt într-un moment atât de dificil… nu ştiu ce este just să fac… mă simt neajutorată în faţa acestei iubiri… pentru aceasta… îmi este imposibil să continui a-ţi umple capul cu indeciziile mele şi temerile mele…sau, mai degrabă… nu pot continua să doresc să fii lângă mine… şi să te aştepţi ca eu să fiu mereu gata…să dau impulsul schimbării în viaţa noastră… e doar o chestiune de timp… ceea ce am nevoie… să mă obişnuiesc cu ideea… că… te iubesc prea mult şi… egoist uneori…Iartă-mă dacă nu sunt cum mă vrei… determinată în privinţa dragostei noastre… Iarta-mă dacă nu am puterea de a alerga în braţele tale, acum…Iartă-mă pentru ce am decis… vreau să te eliberez de mine… şi să-ţi găseşti o cale mai bună…nu mă urî… pentru că nu ştiu să fac nimic altceva decât… să… te iubesc…
Aici… cuvântul Iubire…ia un sens de banalitate… dar, pentru mine este real… şi îl trăiesc în inima mea… iubirea ce o simt pentru tine… Această zi îmi pare fără sfârşit…şi numai Dumnezeu ştie cât de mult îmi este dor de tine… te rog… zâmbeşte… vreau să mi te imaginez cu zâmbetul pe faţă … şi iubind… mereu…
Ţine-mă în inima ta, în gândurile tale şi… în braţele tale… Ţine-mă întotdeauna… Ţine-mă pur şi simplu, pentru că mă iubeşti!…
Cu dragoste…Lilium

Pentru că…


Aş vrea să-ţi simt căldura trupului, să simt mângâierea atingerii tale, să mă pierd în buzele ce ard fierbinţi şi… apoi să adorm în braţele tale…
Aş vrea să te ţin lângă mine şi să-mi trec degetele peste corpul tau… Aş vrea să o fac cu ochii închişi pentru a memora fiecare bucată de piele, fiecare centimetru… de tine… ca, apoi să le regăsesc în memoria mea…când mă gândesc la tine…şi să te simt sub degete închizând ochii…

Pentru că…Sunt aici, mereu…pentru tine… poate nu să-ţi dăruiesc o viaţă perfectă dar, sigur o viaţă plină de iubire…nu o să nu te rănesc niciodată dar, asta cu siguranţă pentru că n-am să te mint niciodată…
Sunt aici… pentru tine… şi vreau să fiu cea în care poţi avea încredere la fel ca în tine însuţi… Vreau să mă iubeşti… dar, mai mult decât atât…vreau să te fac fericit!
Voi fi întotdeauna aici să te iubesc…voi preţui întotdeauna căldura zâmbetului sufletului tău şi fericirea inimii tale…
Care sunt motivele pentru care simt toate aceste lucruri?
Pentru că ideea ta de romantism înseamnă lumina difuză, muzica relaxantă şi doar noi doi…
Pentru că mă faci să mă simt aşa cum nu m-am mai simţit până acum…
Pentru că pot să îţi spun orice şi nu eşti înspăimântat…
Pentru că tu şi eu putem naşte clipe magice…
Pentru că gândul la tine mă umple cu un sentiment minunat…
Pentru că iubirea ta mă face să cred că ceea ce este mai bun şi mai frumos se va dezvălui de acum înainte…
Pentru că nu renunţi la mine chiar dacă uneori sunt dificilă…
Pentru că scoţi la iveală tot ce este mai bun în mine…
Pentru că tu eşti persoana care are cheia de la inima mea…
Pentru că tu îmi spui mereu ceea ce am nevoie sa aud…
Pentru că tu m-ai învăţat cu adevarat ce înseamnă iubirea…
Pentru că iubirea ta m-a ajutat să mă redescopăr…
Pentru că iubirea ta este un antidot eficient contra disperarii…
Pentru că îmi place senzaţia de siguranţă pe care mi-o dai…
Pentru că micile tale gesturi spun enorm despre cât de mult îţi pasă…
Şi… bineînteles, pentru inteligenţa ta…deoarece ai fost îndeajuns de inteligent ca să te îndrăgosteşti de mine…Lilium

Album cu amintiri din inimă…


Ridic ochii la cer, în timp ce gânduri minunate îmi trec prin minte… Mă uit la imensitate sa şi parcă văd cel mai frumos chip… clipele minunate ale unor zile pe care le-am trăit împreună, zâmbetul tău, cuvintele tale…pot vedea orice lucru despre tine…

Album cu amintiri din inimă…Închid ochii… şi mi se pare că retrăiesc acele momente minunate pe care le-am trăit împreună încă de la început… pe buze îmi înfloreşte un zâmbet… un zâmbet ce se naşte dintr-o bucurie profundă, care reuşeşte să-mi aducă înapoi fiecare amintire legată de momente cu tine… acea bucurie care-mi produce un sentiment puternic, ce-l simt în adâncul inimii, gândindu-mă la ce am trăit şi trăim… noi…
Nu voi uita niciodată acele momente când eram împreună…şi…ochii mei priveau în ochii tăi, vorbind vrute şi nevrute fără a ne mişca buzele …doar prin ochi… mâinile tale strângeau mâinile mele, uşor… mângâieri tandre pe care mi le dăruiai…prin gesturi mici… lucruri mici care m-au făcut să trăiesc intens şi mi-au dat bucuria, dorinţa de a trăi alături de tine…ochii tăi care mă fixau uneori temători şi îngrijoraţi … acei ochi minunaţi care mă priveau, mă fixau şi de pe buzele tale nu ieşea nici măcar un cuvânt… Acei ochi care mă priveau, ma fixau şi aşteaptau să-i întâlnească pe ai mei…şi când în final, îi întâlneau pe ai mei rămâneau nemişcaţi… pentru câteva clipe, apoi fugeau… nu pot uita conversaţiile noastre, sub acei ochi care mă priveau atât de dulce … tandru şi visător… cât mi-aş fi dorit să fi fost în mintea ta pentru a-ţi auzi gândurile!…
Te afli aici, în mintea mea…mă gândesc la tine…la acea prima dată când ne-am întâlnit, la faţa mea mirată care te admira, la ochii tăi frumoşi şi trişti care mă priveau cu dorinţă…la buzele tale senzuale care, în acel moment mi-au zâmbit pentru prima dată… gândesc la toţi paşii pe care i-am făcut de atunci… uneori , paşi dureroşi şi temători… şi încă îmi mai amintesc acele momente când faţa ta se sprijinea pe a mea… şi simţeam pe pielea moale, barba ta… Îmi amintesc toate despre noi… totul!… fiecare mic detaliu… acele detalii care, de fapt… m-au făcut să visez cu tine…
Acum, redeschid ochii…şi în faţa mea regăsesc acel cer imens în care se reflectă chipul tău… şi în imensitatea cerului se scufundă acea “Mare speranţă” pe care încerc să nu o pierd niciodată… acea dorinţa de a te avea, de a te simţi al meu… şi de a adăuga la albumul de amintiri… altele, din ce în ce mai frumoase… Ştii, dragostea mea?!… eu nu pot trăi nici un moment fără a simţi acea nevoie de tine care îmi strânge inima… şi cu toate astea îţi spun, cu inima…că… te iubesc!… Şi nu am să încetez nici un moment să fac asta!… Ştiu, înţeleg!… inimile noastre sunt aproape una de alta indiferent de orice… în toată această lume mare!…
Cu dragoste, Lilium…