Încălţată cu un singur pantof…


Peste lucrurile pe care le-am pus deoparte, timpul aşează încet praful … aşează praf peste lacrimile nenumărate şi nedrepte, praf peste cuvintele simţite şi adevărate, praf peste gesturile curajoase şi inutile … Reuşesc să-mi aduc aminte… de trecutul care nu se mai întoarce… de acele „lucruri de zi cu zi” care erau ale mele…şi care, acum devin obositoarele ” lucruri uitate” …le las acolo!… fără a mai simţi nevoia de a mă întoarce, de a mă gândi la asta şi…fără a risca de a mai irosi încă o lacrimă pentru ele… Închid trecutul şi toate lucrurile „noastre” în acea casă caldă unde , sper că într-o zi timpul o va spulbera…

Încălţată cu un singur pantof…Îmi reiau drumul meu…încălţată cu un singur pantof… cu paşii mei singuri… cu temerile mele… cu determinarea mea… cu nimic altceva în cap decât paşii mei… învăţ din nou…de la cap, să iubesc prezentul şi mă gândesc cu încredere în ziua de mâine….totul merge bine…totul este la locul său… nimicul nu mai este pentru mine, este aruncat departe… pot gândi şi decide doar pentru binele meu propriu… Am timp pentru a face multe ture şi lungi prin mintea mea, unele noi… Da, totul este splendid de bine în cele din urmă…sunt eu… doar eu… singura scriitoare a acelei poveşti pe care o am în minte întotdeauna: povestea mea….
Tu ştii bine… Ştii bine că ea… nu se poate întoarce pentru a deschide uşa din nou… Ştii că cine pleacă, chiar dacă se reîntoarce… fie chiar şi într-o clipită..chiar şi atunci este “târziu”…. ştii perfect… Dar ce s-a schimbat? … Când vreodată te-ai gândit la binele ei şi la ceea ce ai fi putut face mai bine… pentru ea?… faci întotdeauna de capul tău… treci de aici, dincolo… bolborosind lucruri fără sens… ce doreşti de fapt?… polemizezi?… despre ce vrei să vorbeşti?… Nimic în acest moment nu ar putea să vă întoarcă la cei care aţi fost…
Cuvintele tale!…continuă încă să provoace durere…şi ea, pentru a nu avea probleme cu tine îşi cere scuze pentru păcate pe care nu le are, începe să nu doarmă, începe să plângă…nu!… ai ucis acea persoană incredibilă care era …ai ucis-o încet,sporindu-i durerea… cu fiecare cuvânt, cu fiecare minciună… cu fiecare încercare ridicolă de a fi credibil atunci când…tu plecai…şi o iubeai!… Într-adevăr îţi doreai să rămâi cu ea?…hmmm!… Ei bine… probabil că va fi de acord să intri din nou pe uşă… Dacă tu vrei… probabil se va gândi din nou la tine, inclusiv în acele zile… când “trebuie” să fie singură… Iată, deja totul este clar … care “acele zile”? …ştii tu care…încerca să prindă acele zile şi să le machieze cu indiferenţă, aruncând parcă un nedemn…”vor trece repede şi voi uita pentru că mă va acoperi cu dragostea lui!”… era de fapt prinsă într-o capcană, pe un drum întunecat şi consumat …de mulţi alţii înaintea sa… ce vrei să faci?…ce aştepţi? …puteţi ajunge la final?!…posibil dacă astăzi nu, mâine poate fi da… Nu a fost niciodată timp pentru voi… înţelegi?… Încetează să mai doreşti să fii prezent în viaţa ei cu toate riscurile…nu poţi!… Încearcă să mergi şi tu doar cu un singur pantof…de fapt, aruncă-l departe şi încearcă să simţi bucurie şi fericire dansând cu un singur pantof…simte-te aşa cum se simte ea…desculţă!…şi tristă pentru că nu mai poate dansa… singură, un dans în doi!… Lilium

Reclame

Dedicaţie…stelei mele…


Cât de trist!… într-o noapte, ridicându-mi privirea spre cer…să-mi caut steaua mea…pe tine, dragul meu!… ca şi cum lumina ta mi-ar fi dat bucurie…am descoperit că steaua mea nu mai era la locul său…unde a dispărut?… Poate o aduce fericire altcuiva?… o împărţi cu altcineva momente de pasiune veşnică?…La naibii, ce lucru nebun este şi dragostea!… Cineva, poate spune că dragostea este un cuvânt mic, dar… este atât de mare încât nu se poate explica sensul său…toată lumea crede că iubeşte cu adevărat… dar, dacă ei nu suferă cum vor şti vreodată cum este să iubeşti?!…

Dedicatie stelei meleUnii se pot întreba la ce serveşte dragostea dacă îţi rupe inima sau te face nebun de durere?… în ciuda tuturor acestor lucruri, sunt convinsă că ne serveşte pentru a ne maturiza şi ne face să creştem…am fi inutili dacă n-am iubi pe cineva, chiar dacă eram plante, tot am fi fost în măsură să iubim…cred…. îmi place viaţa mea, îmi place dragostea!… deşi…ştiu că întotdeauna voi avea de suferit…nu există nici un alt lucru mai bun şi mai frumos decât dragostea şi magia pe care o transmite. Da, este magie !… dragostea este ceva ce nu poţi atinge, ci numai inima ta ştie cum să o recunoască…trebuie doar o clipă să se nască… şi tot o clipă ca să moară !… dar ştii că, cel puţin acel moment tu l-ai trăit…
Bătăile inimii pe care le simţi atunci când eşti îndrăgostit sunt minunate… tot ceea ce te înconjoară este ca o viziune fermecată, totul este… doar El…, acel el, care atunci când îl vezi… îţi face inima să bată, trăieşti ca într-un basm…povestea ta !…privind ochii lui care se uită la tine, acei ochii care ţi-au dăruit emoţie de la prima vedere…o amintire, pe care nimeni vreodată nu va putea să ţi-o ia…chiar dacă gândeşti că o amintire e poate…nimic…pentru că nu o poţi atinge, nu o poţi trăi…dar, este atât de vie şi… este parte din viaţa ta… viaţă, care din păcate nu este uşoară şi care îţi face multe surprize atunci când te aştepţi cel mai putin şi…te salvează tot ea !…îţi pune iubirea în faţă…
Oferind tandreţe, pasiune…trăind un basm fermecat, cu el… fără remuşcări şi regrete, importantă fiind numai imensitatea dragostei reciproce şi oportunităţile pe care ţi le poate oferi viaţa, ca o bucurie nesfârşită…Aceeaşi bucurie pe care o simţi atunci când eşti lipită de el, răsfăţată în braţele lui parcă, înălţându-te la „trei metri deasupra cerului”…sperând că această fericire este pentru totdeauna…. Şi dacă se va întâmpla ceva ce nu ar trebui, cel puţin tu ştii că ai trăit şi că te-ai întâlnit cu un înger… care ţi-a dat fericire…
Deci…cât suntem în viaţa, să nu uităm să ne iubim întotdeauna!… chiar şi atunci când inima noastră sufera…iubirea este medicamentul cel mai natural care ar putea exista şi… chiar dacă am cădea, ne înalţă din nou şi ne ajută să privim la viitorul nostru cu alţi ochi…pentru că dragostea se oferă sprijin, ca un umăr puternic…
Dragul meu, iubeşte şi… iubeşte viaţa întotdeauna!…este unul dintre cele mai frumoase lucruri care există şi nu lăsa pe cineva să o distrugă…chiar şi atunci când crezi că ai pierdut-o, aminteşte-ţi că există întotdeauna cineva care trăieşte pentru zâmbetul tău…că eşti steaua mea…

Cu dragoste, Lilium