Lacrimile zorilor…


Timpul trece rapid, dar nu reuşeşte să ia departe, cu el… golurile şi durerile pe care le ducem în noi… mai mereu, în ciuda faptului că…ne dăm seama că…indiferent de ceea ce am face, indiferent de orice sacrificiu am face,… totul este inutil!… dar, trebuie să încercăm să uităm de durere, de neplăceri, de lovituri… ştiu că este imposibil!… dar dacă nu încercăm?…noi, de fapt…nu cred că purtăm pică sau ură oamenilor care ne-au cauzat atât de multă tristeţe…simţim numai un gol interior şi o imensă melancolie pentru ani care trec… şi ne dăm seama, că la sfârşitul drumului suntem din ce în ce mai singuri… pentru că nimeni, nu rămâne pentru totdeauna lângă tine… Totul trece şi..toţi trec…pe drumul vieţii, cautându-şi locul lor…

Lacrimile zorilorNu ştiu ce voi face… mă voi gândi la tine…voi încerca să-ţi las nişte cuvinte, scrise… în cazul în care voi reuşi să găsesc nişte fraze… voi scrie probabil ceea ce nu ţi-am spus vreodată… aminteşte-ţi că, dacă închizi ochii, mă vei vedea …vei retrăi acel moment… sub stele… Aş dori, să avem mai mult timp pentru noi… Poate este greşit…ne-am predat destinului…ca şi lacrimile… ştii?… lacrimile zorilor, care ştiu că luna si iubirea lor… au pierit…

Reclame

2 gânduri despre „Lacrimile zorilor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.