Déjà vu…


Viaţa, într-o anume privinţă a fost crudă pentru mine… am atins mereu lucruri care mă sfărâmau… dar am mers înainte aşa, sfărâmată în bucăţi…şi am reuşit chiar bine… de prima dată… mai apoi, nu mai simţi frica de a pierde… Pot chiar să recunosc… am fost plină de vicii şi sentimente neplăcute… fumam momentele, ca şi cum aş fi fumat sentimentele…beam visele, ca şi cum aş fi băut speranţe… începusem să urăsc viaţa şi tot ceea ce mă lega de ea…

Déjà vu...În tine, am văzut momentele pe care le aşteptam… cele, în care apare ceva bun şi frumos în viaţa mea…am încredere în tine …pentru că, cred că suntem la vârsta când nu mai vrem să facem nici un rău… pentru că nu va exista nici un motiv… totul pare o roată de vis, în viaţa mea… datorita faptului că am învăţat să iubesc şi să mă bucur…aşa cum nu aş fi crezut ca o voi face niciodată, dar tu ai reuşit…
A fost imediat magie!… două inimi care scăparau, ochii languroşi…o atmosferă magică parfumată cu mirosul nostru… mâinile tale calde, care tremurau…emoţiile noastre valsau precum notele pe o partitura muzicală…Armonie, sentimente, atracţie… cât de multe cuvinte aş folosi nu pot exprima starea… suntem răpiţi de gesturi şi de cuvinte nerostite…
A te întâlni şi a simţi că… sunt vie… fost ca şi cum aş respira aer proaspăt şi curat…tu îmi dai linişte sufletească…tu, cu prezenţa ta ai dat viaţă momentelor mele pline de singurătate…tu, ai reuşit să îmi redai şi ai restaurat dragostea în sufletul meu…tu, mi-ai dat momente tandreţe…acea tandreţe pe care inima mea şi-a refuzat-o şi de mult timp nu a mai primit-o…
Îmbrăţişările tale… necontenitele tale mângâieri pline de tandreţe…mă fac să mă simt iubită… tu, cel care numai cu o privire îmi mângâi sufletul…vei fi acum…şi mâine…si pentru cât iubirea va dura…al meu …Fiecare zi din viaţa mea este un déjà vu… Noaptea este făcută pentru dans, pentru vis…pentru zbor, pentru lacrimi, pentru iubire… închide ochii!… acest joc magic pe care îl jucam se numeşte Dragoste… un cor cântă la unison pentru noi… nu vom ştii niciodată ce ne va aduce viitorul… dar un lucru este sigur: vreau să-mi petrec restul zilelor mele lângă tine, dragostea mea… Nu cere mai mult acum dragul meu…te iubesc şi..atât!

Reclame

Lacrimile zorilor…


Timpul trece rapid, dar nu reuşeşte să ia departe, cu el… golurile şi durerile pe care le ducem în noi… mai mereu, în ciuda faptului că…ne dăm seama că…indiferent de ceea ce am face, indiferent de orice sacrificiu am face,… totul este inutil!… dar, trebuie să încercăm să uităm de durere, de neplăceri, de lovituri… ştiu că este imposibil!… dar dacă nu încercăm?…noi, de fapt…nu cred că purtăm pică sau ură oamenilor care ne-au cauzat atât de multă tristeţe…simţim numai un gol interior şi o imensă melancolie pentru ani care trec… şi ne dăm seama, că la sfârşitul drumului suntem din ce în ce mai singuri… pentru că nimeni, nu rămâne pentru totdeauna lângă tine… Totul trece şi..toţi trec…pe drumul vieţii, cautându-şi locul lor…

Lacrimile zorilorNu ştiu ce voi face… mă voi gândi la tine…voi încerca să-ţi las nişte cuvinte, scrise… în cazul în care voi reuşi să găsesc nişte fraze… voi scrie probabil ceea ce nu ţi-am spus vreodată… aminteşte-ţi că, dacă închizi ochii, mă vei vedea …vei retrăi acel moment… sub stele… Aş dori, să avem mai mult timp pentru noi… Poate este greşit…ne-am predat destinului…ca şi lacrimile… ştii?… lacrimile zorilor, care ştiu că luna si iubirea lor… au pierit…