Fereastra cu amintiri…


Cum se poate face să crezi încă în dragoste?!… Şi…în oamenii care ne înconjoară?…atâtea minciuni şi atât de multe gânduri nerostite… Uneori, privind afară… pe fereastră, răscolesc praful amintirilor din mintea mea…readuc la viaţă lucruri uitate şi îngropate… de demult, parcă dintr-o altă viaţă…dar, nu şterse…lucruri, fapte care mereu se confruntă în mine şi care ies la iveală în momentele de singurătate…

Fereastra cu amintiri...Încă mai am amintesc prima şi mult aşteptata mea iubire şi apoi… suferinţa… iubire trăită la cote maxime din primul moment şi… apoi… atât de multă durere şi mânie… Neînţelegeri, dorinţe diferite…căutarea de alte obiective, complet divergente… pretexte care au dus la prăbuşirea totală a iubirii… sentimentul de a fi doar o picătură într-un ocean imens… bucăţi de inima rupte în fragmente irecuperabile…
Cât de mult am iubit şi am urât!…dar, întotdeauna cu o flacără aprinsă în piept care a ars în mine şi…mi-a ars sufletul… Niciodată nu am uitat dar, am mers mai departe… şi mi-am trăit viaţa mea …evident, separat de a ta…
Închid fereastra şi…mă întorc la mine…odată cu ea se închide inima mea, mă întorc la realitatea monotonă, în speranţa că amintirile într-o zi vor dispărea de la mine, făcându-mă în final să trăiesc o viaţă mai bună…