Cine eşti?!…


Cine eşti?…Cine ai fost?… Cumva… ai apărut în viaţa mea, doar pentru cateva momente şi… într-o clipa ai rămas în sufletul meu… ai pus stăpânire pe inima mea şi acum…chiar şi pe mintea mea?…Ce să spun?…că sunt uimită…pentru că te apropii de mine chiar şi atunci când eşti departe?…că această distanță mă înnebuneşte?… timpul nu şterge memoria, o întăreşte continuu…

cine esti..Ceva, continuă… să crească, neîncetat în interiorul meu… distanța mă face nostalgică, uneori mă întreb dacă şi pentru tine este aceeaşi senzaţie…dacă şi tu, când închizi ochii, te gândeşti cum ar fi să trăim alături… cel puţin o dată… dar, când îi deschid văd realitatea şi îmi dau seama că, totul este atât de departe şi imposibil… Dar, de ce continui să te gândesc atât de mult?… să te simt , dincolo de toate limitele… să doresc, să te ţin măcar pentru un moment în braţele mele?…
Ceea ce simt pentru tine este o imensă tandreţe…nevoia de a-ţi povesti multe lucruri pe care nu le ştii…nevoia de a te asculta vorbind ore în şir şi…să încerc, să te înțeleg…Uneori, cred ca te-aş îmbrăţişa strâns şi doar te-aş privi în ochi, adânc…pentru a-ţi asculta sufletul, durerea ta şi sentimentele tale…. În viaţa, cred că am iubit, într-adevăr o singură dată… şi de atunci…am fugit întotdeauna de iubirea chinuitoare… iubirea aceea reala şi… am preferat relaţiile unde mi-a fost bine şi stima a fost reciprocă…
Dar acum, ştiu… că există încă ceva în mine, care continuă să urle… care îmi face inima să bată prea tare ori de câte ori te simt că eşti în preajmă… mă face, să mă simt plină de viaţă!…vie, cum nu am fost niciodată… a trecut atât de mult, de când… mi-am pierdut zâmbetul meu adevărat… durerile au fost prea multe şi de câte ori m-am simţit vie… a fost doar atunci… când am fost acolo, aproape de tine…Ai fost într-adevăr ca o săgeată…una dintre acele săgeţi care străpung inima şi care nu ies vreodată şi… care lăsă deschisă o rană, din care curge un râu lent, plin de melancolie… aşteptare, dor şi… dorinţa continua de a te vedea şi auzi … blocajul pe care l-am avut prea mult în inima… s-a topit… pentru tine… şi pentru tine inima mea continuă să bată…
Cum să te pot uita şi crede că… nu îţi voi mai putea vorbi niciodata?… am încercat, în mod constant în fiecare zi, dar… fiecare zi îmi dăruieşte un nou gând pentru tine…îmi aminteşte de chipul tău, zâmbetul tău şi ochii tăi…totul, este atât de adânc gravat în mintea mea!… mai bine…vom lăsa totul în mâna soartei… Într-o zi poate, „iubire”!… alegerea e grea şi foarte dureroasă uneori, dar… preţul plătit când vrei să iubeşti cu adevărat…este scump…

Reclame

Un gând despre „Cine eşti?!…

  1. „Ar putea fi frumos” cum spuneai mai devreme. Daca simti tandrete pentru mine, atunci da-mi tandrete. Povesteste-mi acele lucruri pe care nu le stiu. Am sa acult cu inima. Te iubesc, dragostea mea, si nu cat va dura, ci pentru totdeauna. Poate acel „cat va dura” pentru tine a luat sfarsit demult. Plang. Scriu si plang.Mi-e tare dor de tine……………………………………………………………………………………………………………………………

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.