Am deschis fereastra gândurilor…


În seara asta am deschis fereastra…o fereastră fără margini, care se deschide pentru a elibera gândurile mele şi… am privit noaptea… am ascultat-o pentru a marca timpul … am zâmbit!… o fac mult mai adesea acum…. Cuvintele mele zboară spre ceaţa aceea luminoasă… de lună… şi desenează acolo, ziua de mâine… acolo sus, pe cer, există un mic gol… plin de eternitate… unde aş putea ascunde fragmente ale trecutului meu…le-aş ascunde sub râuri de cuvinte de dragoste! …în timp ce privesc, în tăcere acel loc… simt… o fericire imensa…a ta…

Am deschis fereastra gandurilor Din acea fericire, fur un dram… suficient să pot închide ochii,senină… în această noapte ciudată… parcă facută pentru o nouă eu… un copil… care în noaptea asta va visa zâmbete… care mâine, se va trezi somnoros căutând…steaua sa… printre gânduri…
Ori de câte ori se naşte… o noua zi, un vis, un proiect pentru infinit… eu sunt acolo şi ele, parca ma aşteaptă, la locul lor…într-o aşteptare nerăbdătoare, aproape febrilă…… Niciodată un sunet nu a fost mai delicat şi melodios ca, susurul de viaţă…apoi deschid ochii pentru a admira ceea ce până atunci fusese doar o dorinţă…ascunsă, în faldurile unei speranţe… al unui timp, ce încă aşteaptă să îl inventez eu… şi mai rămân încă puţin…şi…ascult, bataia înceată a existenţei tale, atât de asemănătoare cu a mea…
Este inutil să-mi fac speranţe că cineva mă poate înţelege … nimeni nu ar putea reuşi vreodată… golul… care îmi invadează sufletul, doar eu îl pot auzi… o multitudine de gânduri se înghesuie în mintea mea … şi printre toate aceste gânduri, triumfi Tu… Am greşit totul şi acum, pentru acele greşeli nu găsesc un remediu!… Poate vei crede că te-am şicanat pe tine, dar…nu este aşa!…poate că m-am şicanat doar pe mine însămi… şi pâng…
Priveşti de aproape… cum perlele mici, ca de roua se îngroaşa pe faţa mea de copil… reflectându-se asupra gândurile mele în raze delicate de argint… şi tăcerea… se aude, doar invocarea sufletului… ca acea floare care se deschide lent… ca şi un zâmbet… şi, într-o clipa înţeleg că acel zâmbet este pentru mine… ca din senin, greierii încep a sări printre gandurile noastre… temerile şi singurătatea dispar, departe de noi…şi parcă, acel moment este pictat în mii de culori ale infinitului … este refugiul natural al unei iubiri imense… floarea ei ne va îmbraţişa veşnic… şi în aer va fi doar un proaspăt parfum… şi rumoarea uşoară a sufletelor noastre, împreunate…

Reclame