Cine eşti?!…


Cine eşti?…Cine ai fost?… Cumva… ai apărut în viaţa mea, doar pentru cateva momente şi… într-o clipa ai rămas în sufletul meu… ai pus stăpânire pe inima mea şi acum…chiar şi pe mintea mea?…Ce să spun?…că sunt uimită…pentru că te apropii de mine chiar şi atunci când eşti departe?…că această distanță mă înnebuneşte?… timpul nu şterge memoria, o întăreşte continuu…

cine esti..Ceva, continuă… să crească, neîncetat în interiorul meu… distanța mă face nostalgică, uneori mă întreb dacă şi pentru tine este aceeaşi senzaţie…dacă şi tu, când închizi ochii, te gândeşti cum ar fi să trăim alături… cel puţin o dată… dar, când îi deschid văd realitatea şi îmi dau seama că, totul este atât de departe şi imposibil… Dar, de ce continui să te gândesc atât de mult?… să te simt , dincolo de toate limitele… să doresc, să te ţin măcar pentru un moment în braţele mele?…
Ceea ce simt pentru tine este o imensă tandreţe…nevoia de a-ţi povesti multe lucruri pe care nu le ştii…nevoia de a te asculta vorbind ore în şir şi…să încerc, să te înțeleg…Uneori, cred ca te-aş îmbrăţişa strâns şi doar te-aş privi în ochi, adânc…pentru a-ţi asculta sufletul, durerea ta şi sentimentele tale…. În viaţa, cred că am iubit, într-adevăr o singură dată… şi de atunci…am fugit întotdeauna de iubirea chinuitoare… iubirea aceea reala şi… am preferat relaţiile unde mi-a fost bine şi stima a fost reciprocă…
Dar acum, ştiu… că există încă ceva în mine, care continuă să urle… care îmi face inima să bată prea tare ori de câte ori te simt că eşti în preajmă… mă face, să mă simt plină de viaţă!…vie, cum nu am fost niciodată… a trecut atât de mult, de când… mi-am pierdut zâmbetul meu adevărat… durerile au fost prea multe şi de câte ori m-am simţit vie… a fost doar atunci… când am fost acolo, aproape de tine…Ai fost într-adevăr ca o săgeată…una dintre acele săgeţi care străpung inima şi care nu ies vreodată şi… care lăsă deschisă o rană, din care curge un râu lent, plin de melancolie… aşteptare, dor şi… dorinţa continua de a te vedea şi auzi … blocajul pe care l-am avut prea mult în inima… s-a topit… pentru tine… şi pentru tine inima mea continuă să bată…
Cum să te pot uita şi crede că… nu îţi voi mai putea vorbi niciodata?… am încercat, în mod constant în fiecare zi, dar… fiecare zi îmi dăruieşte un nou gând pentru tine…îmi aminteşte de chipul tău, zâmbetul tău şi ochii tăi…totul, este atât de adânc gravat în mintea mea!… mai bine…vom lăsa totul în mâna soartei… Într-o zi poate, „iubire”!… alegerea e grea şi foarte dureroasă uneori, dar… preţul plătit când vrei să iubeşti cu adevărat…este scump…

Doar un vis…


Simţeam parfumul tău atât de aproape… pielea… este moale si delicată… îmbrăţisându-mă… în acel moment, a fost cel mai frumos lucru care se putea întâmpla… şi căldura corpului tău…m-a adormit… în braţele tale… respiraţia mea era din ce în ce mai lentă… câteva minute după… pe jumătate adormită… te-am simţit  mişcându-te…am simţit ceva moale şi dulce pe buzele mele… o dată, de două ori… nu am răspuns la aceste sărutări… dar, mă răzgândesc…şi…prind curaj… fac schimb… eram în braţele tale şi ne sărutam… ce mi-aş fi putut dori mai mult?!… în acel moment sublim, sună  alarma… Nu se poate!…nu pot crede că doar visam…am rămas acolo nemişcată… încercând să-mi amintesc  cele cinci minute, chiar dacă nu erau adevărate…cele mai frumoase din viaţa mea!…Te iubesc dragul meu!… subconştientul meu îmi aduce aminte mereu…chiar dacă eu aş vrea să uit…să fug de tine, de mine…de noi…

doar un vis

Dacă eşti tu…dragostea…


Stele pe cer… strălucesc ca flăcările… noaptea ne înconjoară… miroase a tăcere… căldura dragostei… o bancă în parc… cu un spaţiu enorm… dar gol… se pare ca timpul s-a oprit… se pare că lumea şi-a tras pentru un moment respiratia… şi acum, suntem doar noi…iubire, îţi ţin mâna ta în mâna mea… să nu îţi fie frică… o briză uşoară se ridică peste noi… moale si lejeră… nu ne deranjază…din contră…te prind şi de mâna cealaltă şi mă postez în faţa ta…te privesc… obrajii moi… precum catifeaua… buzele roşii… nu… nu o pot face…ştiu deja… nu te pot privi în ochii… aş începe să plâng… dar nu-mi pasă… mă uit în ochii tăi… bunătate… dulceaţă… dragoste… plâng… îţi spun că “eşti fantastică!”… apoi, tu închizi ochii… mă apropii de tine… lent… îmi pun buzele mele peste ale tale… sunt moi… sunt calde… şi uşor, încep să mă sărute… doar buzele… doar tandreţe… ca, pentru un moment de neuitat…. Te iubesc, dragostea mea… pentru acum şi pentru atât cât va dura…

Dacă eşti tu...dragosteaEşti în visele mele, eşti în gândurile mele… părul tău este parfumul nopţii, gura ta este ca dulceaţa iluziilor, ochii tăi sunt precum întunericul adânc, pielea ta este mătasea cerului… cuvintele tale sunt încrustate în spiritul meu… Tu, eşti ziua mea…tu eşti în viaţa mea… esti viaţa mea… Te iubesc!…în aceste două cuvinte este închisă viaţa mea!… Dragostea mea… eşti primul gând care mă trezeşte dimineaţa şi…ultima dorinţă când noaptea mă leagănă…
Am nevoie de tine!… am nevoie de tine să trăim aşa, ca şi cum noi, am fi împreună de-o viaţă… am nevoie de tine pentru ceea ce îmi imaginez, visez, doresc… am nevoie de tine pentru ceea ce ştiu şi mai mult, pentru ceea ce nu ştiu încă… am nevoie de tine, de tot ce însemni tu… de succesele tale, greşelile tale, bucuriile tale, de incertitudinile tale… de ideile pe care le ai şi de cele pe care le vei avea… de visele pe care le împlineşti acum şi de cele pe care le vei împlini… am nevoie de tine dragul meu!…întelegi?!…doar atât…de tine…de dragoste…

Cu tine de mână…


Sunt cu tine de mana… acum vreau sa privesc inainte, la ce va fi… mi-ai dat cel mai minunat cadou: inima ta si eu, ti-am daruit-o pe a mea…am facut schimb de inimi..de suflet..de tot ce putea fi mai frumos si mai pur…Si stii de ce? Pentru ca, e ceea ce ne doream amandoi, ceea ce cautam amandoi…dar nici macar nu aveam puterea sa speram ca dragostea poate fi atat de frumoasa…Zilele trec mai repede si mai usor… vocea ta calda ma face sa tresar de fiecare data… indiferent de cate ori ti-as auzi vocea sentimentul e acelasi…mii de fluturi simt ca imi zboara in stomac…toata viata sa o petrecem impreuna nu ar fi suficient … vreau mai mult…vreau si dupa moarte… vreau ca sufletele noastre sa fie impreuna, unite…chiar si atunci…sa nu fie nimic intre noi…nici macar bariera timpului… sa fim EU, TU si ETERNITATEA!…

cu tine de mana

Cutia Pandorei a inimii mele…


Te iubesc…mă puteam limita la a scrie acest lucru…dar, în schimb deschid cutia Pandorei… ascunsă în inima mea, care… a păstrat în ea, toate lacrimile, emoţiile, zilele petrecute împreună… mersul pe iarbă desculţi… îmbăiatul nostru, împreună…la soare, când cerul se vopsea parca în roşu…certurile noastre, dezacordurile noaste…visele cele mai profunde…

Cutia Pandorei a inimii mele... Îmi place să mă trezesc în zori și…la ceas de răsărit să-ţi privesc chipul …te iubesc, atunci când ochii tăi, încet şi nesiguri îi întâlnesc pe ai mei… şi îţi spun, “bună dimineaţa, iubire!”… Te iubesc, dincolo de spațiu și timp…te iubesc, pentru că nu pot altfel… te iubesc, pentru că aceasta este destinul meu… Această dragoste este ca marea… uneori impetuoasă, aşa cum marea este agitată şi valurile sapa în stâncă…şi în timp erodează ţărmul….dar, uneori undele sale sunt calme şi placide…au o mișcare ritmică, aproape imperceptibilă şi mângâie plaja care, parcă doarme în braţele ei…
Îmi place să îţi respir parfumul… îmi place să văd că îmi zâmbeşti… tu, obsesia în gândurile mele… o idee, imposibil de îndepărtat…amintirea ascunsă în cel mai profund locaş al sufletul meu…tu, eşti soarele care îmi încălzeşte sufletul în fiecare dimineaţa şi… steaua care îmi luminează drumul…către inima ta…
Îmi place noaptea…când mă cuibaresc în braţele tale şi corpul meu… se predă, fără a opune nici o rezistenţă …îl simţi cum tremură în mâinile tale, ce-l mângâie încet… fiorul acela de libertate… fiorul acela de dragoste, rezoneaza în tot corpul meu şi…face, ca inima mea să bată, în această tăcere…ca nebuna… prea tare…ca, un tren care calcă pe șine…în acel moment ca de moarte…. simţim că trăim!… înainte, ca somnul să ne suprindă…ne împreunăm strâns, unul în celălalt…ca şi când, mâine… pentru noi, nu ar mai exista…

Cu dragoste, Lilium

Aş dori…


Aş dori să îţi daruiesc şi ţie, cel puțin o dată, ceea ce există mai bun în mine…aş dori să-ţi dăruiesc curcubeul, înnăscut în mine…aş dori să-ţi dăruiesc curcubeul acela, pe care ochii tăi nu pot să-l vadă întotdeauna … curcubeul care radiaza în mine şi de la mine, în faţa misterului vieţii… aş dori să-ţi dăruiesc curcubeul care reflectă culorile din inima mea…

Aş dori...Aş dori să îţi daruiesc pasiunea şi angajamentul… aş dori să îţi daruiesc bucuria entuziasmului când sunt în bucătărie şi pregătesc cina pentru tine… sau atunci când încerc să te înţeleg… mai mult…
Aş dori să îţi daruiesc emoţiile mele în faţa privirii unui copil… aş dori să îţi daruiesc emoţiile mele la răsăritul soarelui şi la asfinţit…sau, în faţa unui peisaj fermecat… aş dori să îţi daruiesc sensibilitatea mea incomensurabilă….cea, care hrăneşte existenţa mea… aş dori să îţi dăruiesc acea sensibilitate care mă face să ador tot şi pe toţi din jurul meu…
Aş dori să îţi dăruiesc tenacitatea mea şi luptele mele cu dinţii strânşi … împotriva răului şi a durerii … aş dori să îţi dăruiesc seninătatea mea când am acceptat voinţa destinului… aş dori să îţi daruiesc loialitatea, sinceritatea mea… şi implicarea care mă învăluie atât de uşor…
Aş dori să îţi dăruiesc dragostea mea prin gesturi mici sau mari… aş dori să îţi dăruiesc numai zâmbete şi surâsuri suave pe chip… aş dori să îţi dăruiesc amintirile mele cele mai frumoase… amintiri fotografiate de inimă şi ţinute în adâncul sufletului… aş dori să îţi dăruiesc copilăria mea, adolescenţa mea nevinovată…maturitatea mea de acum… poeziile şi cuvintele cele mai frumoase…
Aş dori să îţi dăruiesc maiestuozitatea divină a universului… aş dori să îţi dăruiesc visele mele… aş dori să îţi dăruiesc visul meu de a fi mamă… pentru a mă vedea cum îl strâng la piept, îl mângâi şi îl cresc pe fiul meu…copilul nostru… aş dori să îţi dăruiesc gândurile cele mai dulci… aş dori să îţi dăruiesc nopţile petrecute visând sau… visând la tine cu ochii deschişi… desenând profilul tău pe perete…sau pe pernă, în pat…
Aş dori să îţi dăruiesc orele de somn furate, cu fantezii despre noi… aş dori să îţi dăruiesc mâinile întinse spre tine…în timp ce aşteaptă ziua de mâine… aş dori să îţi dăruiesc bătaia aceea de inima atunci când te zăresc că vii, de departe… aş dori să îţi dăruiesc acea senzaţie de sublim atunci când îmi înfiori trupul… aş dori să îţi dăruiesc o poveste cu noi doi… aş dori să îţi dăruiesc ghirlande de flori, râsete vesele, îmbrăţişări fără sfârşit, priviri pline de iubire, strângeri de mână, lacrimi de bucurie…
Aş dori să îţi dăruiesc secundele preţioase, minutele deosebite, orele de neuitat, zilele armonioase, lunile splendide şi anii plini de fericire… aş dori să îţi dăruiesc dulceaţa, bunătatea, fericirea şi armonia… aş dori să îţi dăruiesc viaţa mea… nu un film alb-negru… aş dori să îţi dăruiesc pe noi doi, împreună… nu o încercare… aş dori să îţi dăruiesc o promisiune de armonie…

Aș dori să ții mereu în inimă ”Te iubesc, dragul meu!”… ţine-mă în inima ta…a ta…

Cu dragoste, Lilium

Am nevoie de lumină…


Cu cât mă gândesc mai mult, îmi dau seama că ar putea fi frumos!… De fapt îmi amintesc, mi-am dat seama mai apoi… Cât timp a trecut… vorbesc despre ani…. Ani, pe care i-am umplut cu greşeli ca… să nu mă opresc şi…amintirile, vin parca…dintr-un moment magic…cu gânduri mai puţine, cu multă independență…ce bine era să te simţi frumos fără motive!… şi…ups!…soseşti tu!… Nu, de fapt te întorci!… Încă nu înţeleg dacă era momentul potrivit sau… cel mai puțin adecvat…. Dar, eşti aici… Da, sigur tu eşti aici, viu…între amintirile mele…

Am nevoie de lumină...Deși, o parte din mine nu te-ar dori… Nu ti-aş vrea acel zâmbet perfect, acei ochi vii…şi acea minte impresionantă… Şi în timp ce mi-e teamă, de a te avea … mă sperie totodată ideea… de a nu avea niciodata!..la dracu!… Aş vrea sa fi existat doar mintea mea şi a ta… dar…ele, s-au înteles demult între ele…da, ele capetele…nu te mai mira! … ele, care au acea relaţie minunată… acea capacitate de a cadea de acord şi de a se împunge reciproc, inteligent…
Amintirile, luptă cu raţiunea… lacrimile umezesc perna… tu ştii… nu… aş fi dat totul pentru tine… fără teamă, fără nici o inhibiţie… Cred că… uneori, te-aş fi dorit mai puţin iluminat şi…cu gânduri mai puţin strălucitoare…mai puţin similar mie… dar, un moment mai târziu mă conving că… inteligenţa ta, este cel mai frumos lucru…căruia, mintea mea i-ar faţă şi unei confruntări… chiar douăzeci de ani…
Poate un barbat să se agaţe de toate visele tale? Oh, da… în acele vise, care vorbesc printr-o sărutare pe care ai dat-o cândva…sau printr-o atingere, care a dat fiori prin forţa iubirii… pe care, tu o emanai… îmi ajunge doar o amintire… tu, cu zâmbetul pe buze… faţa indreptată către prietenul tău…ochii fixaţi pe mine… simţeam… cum îmi evitai privirea … te temeai probabil… de sentimentele care, nu se pot ascunde… sau poate erau sentimentele pe care tu, nu le puteai accepta … dar, a fost atât de uşor!… secretul, pentru care îmi evitai privirea a fost altul… dragul meu !… Două minţi, îşi pot vorbi şi se pot înţelege reciproc, se pot realiza împreuna dacă îşi doresc… dar…tot ele, pot şterge o viaţă care se desfăşoară doar în furie, doar pentru a lansa provocări…
Am acceptat provocările întotdeauna… pierzând şi plângând… uneori câştigând, dar… acest lucru… poate că, acest lucru este într-adevăr grav!… Există ceva în mine, care nu îmi lasă libertatea să trec dincolo de anumite gânduri…Ceva, care ar putea să mă îndeparteze şi de tine şi… m-ar face să pierd totul… Ceva, care se numeşte Frică… Este teama că, ai putea fi victoria altcuiva… că, ai fi o oportunitate pentru altcineva…tu, eşti pentru mine doar, o limită asumată…un pretext ca eu să cresc… aş vrea să fiu mai încrezătoare… dar, totul mi se pare prea dificil sau chiar imposibil… cât rău mi-ai făcut… tu, pentru mine ai fost atât de important… dragul meu, unde mi-ai rătacit iubirea?…ştii că, nu mă vei mai avea niciodată…a ta…eu, probabil voi mai iubi… dar…
Eu am nevoie de lumină, de libertate…Şi dacă acest lucru este posibil numai dacă sunt singură…eu, această singurătate a mea… o voi avea de apărat…chiar şi de tine !… Vreau doar să ştiu ceea ce eşti… Cum te numeşti?… Libertate?…Sau… poate eşti doar o înfrângere bine deghizată? …Ce faci aici? Ce trebuie să iei?… De ce ai nevoie de viaţa mea în a ta?… ţi-ai rătacit iubirea, dragul meu?…