Scrisoarea unui tată către fiul său…


Dragul meu fiu, eu nu am fost niciodată bun să îmi aleg sau să-mi găsesc cuvintele, poate nu am fost niciodată… nici măcar om…dar tu, mi-ai dat şi bucuria şi dorinţa de a plânge …

Scrisoarea unui tată către fiul săuAm plâns în ziua când te-ai născut şi te-am văzut pentru prima dată… în timp ce tu făceai baloanaşe cu guriţa …
Am plâns când ai venit acasă prima dată după naşterea ta şi… te-am văzut în timp ce dormeai în patuţul tău iar eu rămâneam pentru mult timp privind la tine şi nu puteam să îmi reţin lacrimile….
Am plâns când ai facut primii paşi şi…dragul meu băiat, am plâns chiar şi acum pentru că te-au luat de lângă mine… Am încercat să lupt şi să rămân puternic, dar… eu nu pot !… ceea ce se întâmplă este mai puternic decât mine …Poate că au dreptate toţi ceilalţi … un tată care plânge mereu nu este un tată foarte bun, care să îşi poate apăra propriul fiu …
Copilul meu drag, poate că au dreptate că tu meriţi un alt tată … ok, dacă asta e ceea ce toată lumea vrea, o voi face… mă voi da la o parte! …pentru că eu, vreau doar binele şi fericirea ta!… Poate într-o zi, cine ştie, vei primi scrisoarea mea!… şi vei râde… şi poate vei crede şi tu că nu sunt un tată prea curajos…Oricum, întâmplăse ceea ce se va întâmpla… nimeni nu mi te poate lua vreodată din inima mea … Eu pot evita să nu te vad, dar nu pot evita să nu mă gândesc la tine …
La revedere dragostea mea, să ştii că tata te va iubi pentru totdeauna!

Reclame

Poate…sau niciodată


Dragostea mea, poate nu ai să citeşti niciodată aceste rânduri… dar, dacă se va întampla să le citeşti… nu vei şti cine le-a scris, de fapt…eu, nu vreau să ştii… Dragostea a patruns în mintea, în trupul şi în sufletul meu… m-a facut prizonieră, iar eu nu pot scăpa!…puterea sa este invincibilă asupra oricărui muritor…

poate...niciodataPăstreaza-mă în inima ta, între gândurile tale şi…în braţele tale … Păstrează-mă mereu, chiar şi atunci când inima ta se va îndepărta de a mea şi… gândurile mele vor invada mintea ta … Păstrează-mă!… pentru că în adâncul tău simţi şi tu această forţă, acest sentiment care ne-a adus împreună… şi care ne va uni mereu… sau, mai bine păstrează-mă pur şi simplu pentru că mă iubeşti!… pentru că vrei să fiu a ta pentru totdeauna … pentru totdeauna, dragostea ta! …
Cum aş vrea să strig că te iubesc… aşa cum nimeni altcineva nu te va iubi niciodată!… nu este prezumtiv, sau poate că da!…dar nu contează, oricum nu vei şti vreodată… Mă simt ca o hoaţă dar, neputând să te am, acum… permite-mi măcar să-ţi pot smulge câteva momente mici şi neînsemnate pentru a le putea face ale mele… sunt ca o sursă de bucurie imensă…
Viaţa mea este ca un pendul de durere şi de plictiseală, cu scurte momente de plăcere…plăcere, care vine din recunoaşterea a ceea ce sunt şi…ceea ce eu îţi datorez ţie, fără ca tu să ştii…şi totuşi reuşeşti să-mi dăruieşti în fiecare zi, ceva ce nici măcar eu nu pot descrie în cuvinte…ceva, supranatural… Niciodată poate nu vei fi al meu dar, eu voi fi mereu… a ta!…

Aşteaptă-mă iubire!…


Aşteaptă-mă iubire!…Voi veni pe un cal alb…dezbrăcată de prejudecăţi şi de nelinişti…Te aştept, iubire….Doar, să nu mă uiţi!…Te iubesc dinainte de a te fi cunoscut…te doresc dinainte de a te fi avut … doar atât… Mă vrei?…Mă doreşti?…Sunt aici, sunt a ta…ca şi până acum…mă vezi…mă ştii?… mă doreşti cu adevărat?…sau e doar o dorinţă…de o noapte…

asteapta-ma iubireÎmi este greu a-mi aşterne visele, gândurile…mi-e dor să te aud cum spui vorbe de iubire… hmm… vise cu prinţi şi prinţese din alt timp, altă viaţă…buzele îmi ard de dorinţă…mă-ntreb…oare, cum e cu putinţă?…
Inima îmi e măcinată de emoţii, trăiri…noi sau poate deja trăite şi îngropate… Nu iţi cer nimic!…Nu vreau promisiuni deşarte! … voi lăsa timpul să decidă…voi rade..voi plânge..nu contează…te vreau lângă mine!… nu vreau să te rănesc, sau să mă răneşti…vreau doar atât…să încercăm să învăţăm a ne iubi…dezbrăcaţi de prejudecăţi şi nelinişti …învăluiţi doar în iluzia dulce şi suavă a dragostei…

Nu sunt perfectă!…


Nu sunt perfectă!… am o grămadă de defecte, însă nu am obligat şi… nici nu am să oblig vreodată pe cineva să le accepte… Vorbe dulci, sunt uşor de spus… lucruri drăguţe sunt uşor de cumpărat, dar… oameni de treabă sunt greu de găsit … uneori parcă încetez să mai visez …speranţa, parcă moare şi parcă … încetez să mai cred… eu mereu am crezut că dragostea se termina când tu încetezi să mai împarţi…am împărţit-o mereu, celor pe care i-am crezut prieteni…iubesc fără condiţii, vorbesc fără intenţii ascunse, dăruiesc fără motive, ţin la cineva fără explicaţii…pentru că aşa sunt clădită EU…

nu sunt perfectaNu sunt perfectă!… şi de fapt nici nu îmi doresc sa fiu vreodată!…
Uneori am calatorit singură… Alteori, alţii au fost cei care au stabilit drumul în locul meu… şi au plecat cu inima mea… Dar, când am ajuns la destinaţie nu am fost eu cea care a ajuns… Nu am fost eu, deloc!…atunci, am înţeles !…Când se întâmplă să te rătăceşti ai două variante: fie te regăseşti pe tine, aşa cum erai înainte de călătorie…fie te pierzi pe vecie…
Cred, cu tarie, că trebuie să-l părăseşti pe cel… care ai fost… şi să îţi aminteşti de cel care ai fost destinat să devii…acea persoană care tu, ai vrut să fii… persoana care eşti Tu…

Oare de ce plâng îngerii?…


Se spune ca, atunci cand ploua ingerii plang…Oare de ce plang ?… pentru noi ?… plang oare, pentru ca noi, oamenii, nu am invatat inca sa pretuim viata?… plang oare, pentru ca noi, oamenii, inca nu am am invatat din greselile comise in trecut si…le repetam la infinit?…plang oare, pentru ca de multe ori ne-au dat aripile lor sa zburam si… noi, ca oameni ce suntem…le-am frant aripile sau le-am pierdut?…plang oare, pentru ca ingerii nu pot minti si au mereu credinta ca noi, oamenii ne vom schimba?…sau…plang oare, pentru ca noi, oamenii, nici macar nu credem ca ei exista?…

oare de ce plang ingerii
Eu, am invatat sa plang, sa zambesc, sa rad cu lacrimi…dar, se pare ca…uneori, sufletul meu adoarme cu fruntea pe o frunza…cade intr-un somn adanc doar pentru faptul ca, increderea si lumina i-au fost distruse de praful intunericului cotidian si al celor fara iubire sau ura…fara culoare, fara nimic uman in sufletul lor…
Eu, am invatat ca trebuie sa vorbesc…liber !…pentru ca parerea mea exista, e reala…ca si mine… nesupusa, libera de gandirea stramta si intortocheata precum cea a duplicitarului…
Eu, am invatat sa cant…sa cant cu sufletul!…sufletul creeaza cele mai sublime armonii pentru ca… muzica vine din suflet…muzica este evadarea si zborul…a sufletului si a mintii…dintr-un cotidian anost si trist…
Eu, am invatat sa-mi port hainele…rareori ele sunt o masca!…ele arata cand suntem bucurosi, indragostiti sau… purtam doliu, adanc in sufletul mostru…
Eu, am invatat sa lupt…sa lupt cu viata!…dar, oare obtinem ceva fara lupta in aceasta viata?…cateodata avem norocul sa intalnim persoane care, ne pot ajuta sa trecem mai usor peste obstacole…dar, cateodata avem nesansa…si asta se intampla din pacate, deseori…sa intalnim persoane care ne “biciuiesc” sufletul… prin vorbele sau faptele lor… dar trebuie sa le multumin pentru ca datorita lor poate ne calim si suntem mai puternici…
Eu, am invatat ca…exista iubire adevarata!…nu este doar o poveste… trebuie doar sa privesti in jurul tau si…vei vedea iubirea in toate formele ei…trebuie doar sa deschizi ochii sufletului…priveste-o, cat e de sublima!…Eu, am invatat sa iubesc chiar si atunci cand am inima franta… am invata sa iubesc cand mintea rataceste pierduta in cautarea ratiunii…
Eu, am invatat sa merg cu capul sus!… chiar si in momentele in care soarta mi-a fost potrivnica…am invatat sa stiu sa ajut alte persoane atunci cand nimeni nu le ajuta…
Eu, am invatat ca…din pacate timpul trece prea repede!…ma uit la chipul meu in oglinda si… inteleg!… oh, Doamne!…fiecare rid, mai fin sau mai adanc imi provoaca multe aduceri aminte… genele clipesc si… sunt incarcate de povara amintirilor…dar, oare ce am fi noi oamenii fara amintiri?!…
Eu, mai am inca multe de invatat!…mi-am “invatat” multe lectii de-a lungul timpului…dar, pana voi inchide ochii se pare ca mai am de invatat, inca de o mie de multe ori mai multe lectii…Eu, vreau sa traiesc clipa de azi!…Eu, vreau sa nu mai repet aceleasi greseli!…
Eu, vreau ca ingerii sa nu mai planga si…sa-mi imprumute aripile lor… sa ma pot inalta deasupra intunericului…sa pot savura viata asta, a mea…atat cat a mai ramas din ea!…Eu cred in ingeri si in iubirea lor!…
De aceea, te rog!..Invata si tu, caci…chiar si atunci cand totul pare pierdut si iti este greu, cand multi te hulesc si te judeca…te rog, asculta sfatul meu: ZAMBESTE SI IUBESTE!… asa, ingerii nu vor mai plange si te vor veghea…