Poate…sau niciodată


Dragostea mea, poate nu ai să citeşti niciodată aceste rânduri… dar, dacă se va întampla să le citeşti… nu vei şti cine le-a scris, de fapt…eu, nu vreau să ştii… Dragostea a patruns în mintea, în trupul şi în sufletul meu… m-a facut prizonieră, iar eu nu pot scăpa!…puterea sa este invincibilă asupra oricărui muritor…

poate...niciodataPăstreaza-mă în inima ta, între gândurile tale şi…în braţele tale … Păstrează-mă mereu, chiar şi atunci când inima ta se va îndepărta de a mea şi… gândurile mele vor invada mintea ta … Păstrează-mă!… pentru că în adâncul tău simţi şi tu această forţă, acest sentiment care ne-a adus împreună… şi care ne va uni mereu… sau, mai bine păstrează-mă pur şi simplu pentru că mă iubeşti!… pentru că vrei să fiu a ta pentru totdeauna … pentru totdeauna, dragostea ta! …
Cum aş vrea să strig că te iubesc… aşa cum nimeni altcineva nu te va iubi niciodată!… nu este prezumtiv, sau poate că da!…dar nu contează, oricum nu vei şti vreodată… Mă simt ca o hoaţă dar, neputând să te am, acum… permite-mi măcar să-ţi pot smulge câteva momente mici şi neînsemnate pentru a le putea face ale mele… sunt ca o sursă de bucurie imensă…
Viaţa mea este ca un pendul de durere şi de plictiseală, cu scurte momente de plăcere…plăcere, care vine din recunoaşterea a ceea ce sunt şi…ceea ce eu îţi datorez ţie, fără ca tu să ştii…şi totuşi reuşeşti să-mi dăruieşti în fiecare zi, ceva ce nici măcar eu nu pot descrie în cuvinte…ceva, supranatural… Niciodată poate nu vei fi al meu dar, eu voi fi mereu… a ta!…

Reclame