Pagină de jurnal pentru…un trandafir…


În primul rând, cred…că ar trebui să înţeleg semnificaţia unui trandafir, m-ar putea ajuta… deşi nu este exact obiectivul pe care mi l-am stabilit… dar, pentru că este vorba de un trandafir, mai precis de un trandafir adus de un bărbat…ar putea fi un avantaj să înţeleg?…sau ar însemna doar o iluzie?… De ce oare este atât de dificil de a comunica cu bărbaţii?… eu deja am probleme în a comunica cu femeile… ca să nu spun că mi se pare câteodată imposibil!…dar, cu barbaţii totuşi, parcă…uneori este chiar mai greu …

pagina de jurnal pentru un trandafirPoate că sunt eu de vină, nu el… pentru că, atunci când mă simt bine, mă îndrăgostesc ascultând o melodie… de multe ori mă îndrăgostesc de zâmbetul său frumos, de felul sau de a face anumite lucruri, de felul său de a se mişca sau… cum se uită la mine… minute în şir, dulce, cu gesturile sale specifice…mă priveşte cum îmi aşez părul sau îmi dau cu ruj pe buze…rujul, care parcă ar sublinia dorinţa sa… îşi odihneşte încântat şi uimit privirea câteva minute…şi, pare că visează … Am putea oare să luăm medicamente pentru ceva ce nu doare… pentru un trandafir, de exemplu?…este doar o floare, cum ar putea să ne doară?!…
Am simţit o emoţie minunată… inexplicabilă, o emoţie pe care numai cei care au trăait-o pot şti exact ce este… totul pentru un trandafir!… un trandafir, care se confunda cu mirosul Lui… Nu voi exclude nimic pentru că nimic nu este lăsat la voia întâmplării… Nu pot explica cum m-am simţit în acel moment, datorită acestui cadou neaşteptat… aş fi ipocrită dacă aş spune că nu am fost fericită… m-am simţit atât de bine în sufletul meu, ca şi cum aş fi primit în dar, în loc de trandafir… cheia paradisului!… a fost prima dată când am simţit o emoţie care mă transfigura… mi-am dat repede seama că, de fapt…era mirosul Lui!…era peste tot ca şi cum s-ar fi materializat lângă mine… într-un parfum de iubire, un parfum de trandafir…
Ce sunt trandafirii pentru mine?!…Fiecare trandafir este legat de o anumită semnificaţie… culoarea mai ales, culoarea trandafirului de care sunt legată este Roşu… ca inima mea care bate puternic, ca sângele meu care pulsează, ca pasiunea mea care arde pentru tine …
Trandafirul Roz… mai mult sau mai puţin ca povestea mea … sunt buzele tale, de culoare roz, este bunătatea ta, dragostea ta este de culoare roz…roz este fiecare sărut pe care mi-l dai….
Trandafirul Galben…este gelozia care mă consumă, pentru că mă tem să nu te pierd… nu cred că aş suporta…
Trandafirul Portocaliu…vitalitatea şi energia pe care mi le dai…
Trandafirul Alb… este lumina, eşti tu…lumina mea …
La câteva zile, trandafirul s-a schimbat… nu mai emana mirosul său de trandafir…era parfumul unui imens gol, un parfum de gelozie, un parfum de amintiri…amintiri triste, încă proaspete, un parfum proaspăt ca în ziua când mi-a fost dăruit …acum mă întreb… dacă într-o zi, un alt parfum de trandafir va reuşi să mă facă iar să visez… cine ştie dacă voi mai reuşi să scriu toate acestea… doar pentru un trandafir…
Cu un pic de durere îmi adun toate amintirile…trandafirul, încă călătoreşte cu mine peste tot, oriunde în lume… acel trandafir a schimbat modul meu de a trăi, a luminat în zilele mele întunecate…a dat substanţă zilelor mele…tu, eşti trandafirul meu cel mai frumos şi eu, am dat totul pentru un trandafir…
Mă trezesc din nou să scriu… pagini de jurnal din viaţa mea … gânduri şi cuvinte care fără ca nimeni să le pronunţe… sunt eliberate… pentru că le este foame, nu mai pot sta închise … şi eu zbor… zbor, în acest vis care, parcă nu se termină … deasupra tuturor … şi mă simt mică… dar, ceva în mine spune că sunt diferită … Simt o schimbare în mine! …Totul este liniştit în jurul meu… spaţiu şi timp… sunt ca un artist care a vrut să picteze o pânză şi şi-a dezvăluit sufletul lui … aceasta este realitatea mea nouă… în care Tu şi cu Mine suntem protagoniştii, din momentul în care ai intrat în sufletul meu … nu era nevoie să ceri un loc într-un colţ, în inima mea … deja, locul era rezervat pentru tine, dragostea mea …

Reclame

Tu esti…Mereu ai fost Tu…


Am încerc să lucrez ceva… nu mă pot concentra… Închid calculatorul, mă bag în pat, nu înainte de a da drumul la tv şi încerc să mă relaxez dar… inima îmi bate ca nebuna… Acelaşi gând obsedant îmi revine de fiecare dată… Ai un talent extraordinar de a-mi da peste cap orice urmă de raţionalitate încât, mă mir că nu am înnebunit!…Prea zdravănă la cap nu spun că sunt… dar, să mă gândesc decât… să te văd, să te aud, să te sarut, să te simt, să te gust…e semn de nebunie…

tu esti, mereu ai fost tuSunt foarte obosită şi ar trebui să dorm… dar, eu stau cu ochii zgâiţi pe tavan şi mă gândesc la tine…ce siropos sună şi ce adolescentin!… visez cu ochii deschişi!…aşa, ca atunci când eram copilă şi mai naivă …nu că acum m-aş fi schimbat…hahaha…pentru că tot la poveşti mă gândesc şi la fluturaşi drăgălaşi ce zburătăcesc prin stomac… îmi plăcea să citesc fel de fel de romane de dragoste,le savuram până la ultimul rând şi mă visam într-o astfel de poveste…mă amuzam la suferinţa bietelor prinţese care suspinau teribil după vreun prinţ plecat în alte lumi, sau părăsite pentru altă fată, sau pur şi simplu pentru că nu mai aveau loc în viaţa LUI… şi niciodată nu mi-aş fi închipuit că voi fi obsedată de un barbat, aşa cum sunt de tine…
Mi-e dor de tine!…mi-e atât de dor să mă strigi pe nume, să îţi aud râsul, să îţi simt sărutul…să îmi atingi pielea, să îmi săruţi fiecare părticică de piele, să îmi cuprinzi sânul în palme şi să îmi înnebuneşti sfârcurile, buzele… Mi-e dor să te simt pe pielea mea, să te aud gemând, să te simt în mine zvârcolindu-ne amandoi în acelaşi ritm nebun!
Îmi este o teamă nebună de acea noapte sau zi… şi simt o emoţie extraordinară…Nu ne-am văzut de mult dar, parcă îţi intuiesc de pe acum fiecare privire…îmi închipui fiecare gest… parcă îţi simt gustul şi îţi simt greutatea trupului tău pe trupul meu şi…dacă închid ochii, te simt cu mine!
Nu ştiu cum am ajuns la vârsta asta fără să cunosc niciodată bucuria de a iubi şi de a fi iubită cu inima, cu sufletul, cu gândul…este atât de sublim!!…dar, probabil destinul a ştiut că o să ne întâlnim şi m-a pus să păstrez toată dragostea din sufletul meu numai pentru tine…ca şi cum ea, ţi-ar fi aparţinut numai ţie, dintotdeauna… asta simt…simt că te cunosc dintotdeauna… Nu am să te las să pleci din viaţa mea niciodată, iubitul meu drag!… Vreau să mă iubeşti şi să mă înveţi ceea nu ştiu despre iubire…Inima mea îţi apartine, am sa fiu tot ce îţi doresti tu, pentru că îmi doresc doar să te iubesc…să mă iubeşti… atât!
Nimeni şi nimic nu poate schimba asta… mereu am visat o iubire pentru o viaţă întreagă…şi acum, ştiu că o am… sunt fericită!…te iubesc mai mult decât mă pot iubi pe mine şi…am încredere în tine ca şi cum aş avea în mine…îmi pun viaţa în mâinile tale şi orice s-ar întâmpla nu o să îmi fie teamă pentru că voi fi cu tine…
By Lilium,

Frânturi de gânduri şi trăiri…


Sunt aici, în patul meu … tocmai ai plecat, dar nevoia mea de a fi cu tine este insaţiabilă … Aş dori să te am cu mine mereu… aş vrea să trăiesc în fiecare zi, fiece moment alături de tine… să te văd, să zâmbesc, să te ascult, să te mângâi… chiar numai atingându-ţi mâna şi înfiorându- te pentru un moment!…

Franturi de ganduri si trairiŞtii iubire, să fiu cu tine pentru mine a fost şi este…Bucurie, Zâmbete, Lacrimi, Durere, Înalţare la cer, Furie, Fericire , Amar, Comfort şi poate … chiar mult mai mult… Ei bine, dragul meu…tu mi-ai dat toate aceste emoţii şi m-ai completat!…
Alături de tine nimic nu mă poate răni…pentru că tu eşti punctul meu de sprijin, ancora mea, siguranţa mea şi…îţi multumesc pentru toate daţile când mi-ai oferit un umăr pe care am plâns de un miliard de ori… şi iartă-mă pentru nesiguranţele şi copilăriile mele, chiar dacă… în acele momente ai fi dorit să mă loveşti sau să fugi… tu mă strângeai mai tare lângă pieptul tău… stând simplu… în tăcere, lângă mine…atunci, înţelegeam încă o dată în plus cât de mult mă iubeşti… Ştii iubire, îmi trebuie atât de puţin să fiu fericită!…
O dată, când dormeai acasă la mine…eram în pat, priveam la televizor şi… dintr-o dată ai adormit… pentru mine nu a fost nicicând o privelişte mai minunată … mă uitam la tine pe furiş, în tăcere, aşa cum a făcut şi frumoasa Psyche… atunci, când într-o noapte, curioasă să cunoască omul misterios pe care îl iubea în secret… s-a ridicat şi s-a dus sa ia o lampă cu ulei pentru a merge să vadă secretul pe care iîl ascundea noapte de noapte… La flacăra pâlpâitoare, a văzut chipul cel mai frumos, pe care nu a fost în stare nici macar să şi-l imagineze… a fost capturată de atâta admiraţie, atâta bucurie, atât de multă pasiune şi…copleşită de sentimentele ei, s-a aplecat să îl sărute….Era chiar El, Cupidon zeul iubirii…
Eu, în seara acea iubire…precum Psyche nu am ştiut cum să rezist ochilor tăi dulci adormiţi şi… buzelor tale roşii şi calde…şi astfel, ţi-am furat un sărut de pe buze, dulce ca nectarul…
Te iubesc dragul meu… vreau să trăiesc şi să mă trezesc dimineaţa lângă tine, vreau să devii tatăl copiilor mei … mulţumesc pentru iubirea ta, pe care mi-o oferi şi o simt în fiecare zi…mulţumesc că exişti în viaţa mea…

Purtăm o armură de gheaţă…


“ Vorbele sunt frecţii la picior de lemn, dacă nu au nici o finalizare‘’… e adevărat?… cineva poate crede că, dacă nu vrem să facă parte din viata noastră am mai insista şi ne-am mai obosi atât să vorbim?… dragii mei…nimeni nu şi-a dorit şi nici nu cred că îşi poate dori… intenţionat să facă vreun rău, poate am vrut numai să iubim, sa fim iubiţi(e) şi doriţi… aşa cum suntem , cu calităţi şi cu defecte …atât!!! …nimic mai mult…spun ceva greşit?…nu cred dar, dacă greşesc cu ceva îmi cer scuze… ceea ce spun este… adevăr!…

purtam o armura de gheata Ştiţi de ce nu am lăsat pe nimeni, niciodată să intre în sufletul meu?… şi am fugit mereu, cât m-au ţinut picioarele?… Pentru că, am ştiut şi am fost conştientă de un singur lucru!…atunci, cănd eşti îndrăgostit îţi faci milioane de vise, de iluzii sau de fantezii şi…poţi fi rănit foarte uşor… atunci când iubim, ne deschidem inima şi porţile sufletului în faţa celui iubit din dorinţa de a fi deschis şi de a nu lăsa nici o umbră de îndoială să întunece frumuseţea iubirii…putem fi răniţi uşor!… dar, celui iubit nu ar trebui să îi fie frică niciodată că va fi rănit… de ce? Simplu… rănindu-l pe cel iubit este ca şi cum te-ai răni pe tine însuţi! 
Doamne Dumnezeule, cât de egoişti suntem de cele mai multe ori!… vorbim mereu numai de noi …dar, despre celălalt ce ştim?… mai nimic probabil…pentru că atunci când eşti prea preocupat de tine, uiţi că celălalt poate avea opinii diferite de ale tale sau că are dorinţe şi aspiraţii proprii…nu ştim ce este în mintea lui, în sufletul său…ceea ce cunoaştem sunt frânturi, nimic concret… oare nu am vrea să îl cunoaştem pe celălalt aşa cum este El sau Ea (după caz), fără armura de gheaţă sau oţel pe care o poartă?…da, poartă o armură nu pentru că se ascunde neapărat de noi ci, datorită faptului că pe parcursul timpului a fost rănit de prea multe ori… nu credeţi că şi noi facem la fel?…
Dacă într-o zi ai fi pus să alegi între dragoste şi orgoliu, ce ai alege?… este o alegere grea… poate că nu dorim să trebuiască să renunţăm la niciuna dintre aceste două lucruri…dar, din păcate dragii mei, ştiu sigur că nu este posibil să le pastrezi pe amândouă…aşa că, dacă credeţi şi simţiţi că merită… îngenunchiaţi orgoliul în favoarea dragostei!… treceţi peste egoul vostru pentru celălalt pentru că în dragoste nu există orgolii şi mândrii … spuneti exact ceea ce simţiţi şi gândiţi… nu aruncaţi doar vorbe… faceţi ceea ce spuneţi!…şi eu am greşit de multe ori, dar singurul lucru pe care mi-l pot reproşa este că… uneori sunt prea naivă şi cred prea mult în oameni…dar ce pot face!… iubesc oamenii aşa cum sunt, cu calităţile şi cu defectele lor…nu sunt Dumnezeu ca să pot judeca pe cineva…
De ce am decis sa scriu toate aceste lucruri?… pentru că eu, am decis că vreau cu adevărat să îmi schimb viaţa şi… că, celălalt face parte din viaţa mea!… şi vreau să fiu lângă El… când îngenunghezi orgoliul în faţa cuiva, ai aşteptări…îţi faci mii de vise…de ce?!…nimeni nu ştie exact de ce…dar, asta se întamplă de mereu!… asta ne dorim, chiar dacă nu vrem să recunoaştem public, o facem măcar în sinea noastră!…
Mie mi-a trebuit întotdeauna o răbdare de fier!…Doamne!!!…de câte ori nu ai vrut să cred că eşti nepăsător?!… dar, încăpăţânată cum sunt nu am putut să cred!… şi inima îmi spunea altceva… chiar dacă uneori era ca un aisberg, eu simţeam cum se topeşte… nu mi-a fost teamă de aisberg pentru că ştiam că, dincolo de el era un suflet cald, capabil să dăruiască multă dragoste… şi mai apoi dragii mei, nu uitaţi că şi eu sunt obişnuită să port armura atunci când îmi este teamă şi nu îmi înţeleg sentimentele… toţi facem la fel…
Viaţa noastră, de fapt este ca un joc pe un teren imens, unde…noi alergăm, noi driblăm, noi şutăm, noi apărăm…iar dacă marcăm ce se întâmplă?… cine câştigă şi cine pierde?…”TU sau EU”!…nu mai contează!…Când „joci singur” nu ai cum să câştigi… Eu una, am obosit să alerg singură… acest „joc” se joacă în doi, nu se joacă de unul singur!… m-am săturat să fiu de unul singur într-un joc, care se joacă în doi…
…mi-am lasat orgoliul şi mândria la o parte pentru că te vreau în viaţa mea zi de zi… şi cred în tine… ce vreţi, v-am spus doar că sunt o romantică incurabilă!… aşa că, dragul meu, te rog fii tu cel cu picioarele pe pământ, pentru amândoi…

Cum sunt fără iubire?!…


Ce fel ar fi dragostea fără tine?… Ei bine, eu sunt aici din nou şi scriu … Ştii, pentru dragoste nu am facut nimic, niciodată… nu am vrut să sfidez timpul…dar, atunci când inima iubeşte nu are reguli, nu are timp… doar iubeşte şi atât..

Cum sunt fără iubireDragostea este făcută din sine pentru sine…pentru a face pe cineva să înţeleagă importanţa pe care o are în viaţa lui, dragostea nu este doar suferinţa…uneori este bucurie, armonie, pare că îţi pune în inima bucurie, cântece de dragoste sau… notele muzicale din coloana muzicală preferată pe care le auzi parcă ore la rând… Dar, în realitate, iubirea este tot ceea ce este frumos!… Dragostea este ceea ce te face să ţi se prelinga o lacrima…nu numai durere, chiar si la vizionarea unui clip video ce iti bucura inima. Dragostea este atunci cand visezi persoana iubita… un El sau o Ea care se uita in ochii tai si iti spune… iubire, esti viata mea” Te iubesc „!…
Ei bine… cum sunt fără tine?… este întuneric, ies afară pe balcon şi nu văd cum străluceşte soarele, ci… numai furtună însoţită de picăturile de ploaie care spală geamurile precum întunericul şi lipsa cuiva… este întuneric în inima mea fără tine… sunt ca un copil care nu zâmbeşte niciodată, sau… ca şi cum ai vedea doi iubiţi care se sarută şi apoi spun că dragostea este o prostie… iubirea fără tine este ca şi cum nu aş avea vise, numai singurătate…să privesc cu ochi melancolici fotografiile … lipsa ta ar fi ca cea mai proastă zi din viaţa mea….
Tu pentru mine eşti “importantul” din viaţa mea…eşti ca şi puloverul care îmi înfierbânta corpul şi îmi încălzeşte inima… ca amintirile momentelor petrecute împreună şi ale altora, ce vor veni… Îmi vine să spun doar un singur lucru: eu iubesc viaţa mea pentru că viaţa mea eşti tu!… eşti de-acum bărbatul ideal din viaţa mea, o viaţa fără tine este ca şi cum nu aş descoperi lumea şi lucrurile sale frumoase … Tu eşti lumina gândului întunecat, eşti bătăile inimii mele… ştiu că vom fi mereu împreună, chiar dacă într-o zi ne vom putea despărţi… esti cel care m-a ajutat şi a mers cu mine ţinându-mă de mână pe drumul vieţii şi… a dat mereu gust cafelei amare punându-i zahărul atât de necesar… pentru acestea şi pentru multe alte lucruri nespuse …Te iubesc dragul meu!