Sometimes…


Uneori sunt zile în care simt că nimic nu e bine… azi, se pare că este una din acele zile…mă simt ca şi cum două „EU” se zbat în mine… una mă îndeamnă la rău, alta mă îndeamnă la bine… La dracu!… sunt eu, împotriva mea…de necrezut!…e greu de înţeles…oare ce să aleg între bine şi rău?…

SometimesCâteodată mă închid singură în casă şi mă gândesc că, în viaţă e mult mai bine uneori să fii mai superficială… poate că da, poate că nu… am înţeles de mult timp că sunt doar eu şi cu mine în momentele dificile … mă prinde de atâtea ori dimineaţa, trează şi mă gândesc… de fapt, mai adaug încă o noapte nedormită la celelalte cărora probabil le-am pierdut şirul… că viaţa m-a dezamagit de prea multe ori?!…nu cred că doar mie mi s-a întâmplat… E uşor să acuzi când ştii că tu eşti vinovat… sau poate şi mai uşor când ştii că vinovat e altul… Nu sunt perfectă, am o gramadă de defecte, însă nu am obligat şi… nici nu am să oblig vreodată pe cineva să le accepte…
Vorbe dulci sunt uşor de spus… lucruri drăguţe sunt uşor de cumpărat, dar… oameni de treabă sunt greu de gasit!… uneori, parcă încetez să mai visez… speranţa parcă moare şi pare că, încetez să mai cred… eu mereu am crezut că dragostea se termină când tu încetezi să mai împarţi…am împărţit-o celor pe care i-am crezut că îmi sunt prieteni… iubesc fără condiţii, vorbesc fără intenţii ascunse, dăruiesc fără motive, ţin la cineva fără explicaţii… pentru că aşa sunt clădită EU…
Încerc să îmi alung starea de oboseală sau de apatie încercând să rememorez momente din viaţa mea, dar… se întâmplă să devin melancolică şi atunci îmi hrănesc sufletul cu melodii frumoase, ce se mulează perfect pe starea mea, piese ce pătrund şi dau fiori reci, fluturaşi în stomac, sau… scriu…şi … sufletul meu plânge… uneori de bucurie, uneori de tristeţe…pentru lucrurile pe care le-am trăit sau, pentru cele care au trecut pe lângă mine şi… le-am lăsat să treacă… din nepăsare sau din neatenţie… pentru visele care ar fi trebuit să se materializeze dar le-am tăiat aripile…
Am zâmbit sau, cel puţin am încercat să zâmbesc de câte ori viaţa mi-a oferit parcă numai provocări şi situaţii limită… din care nu ştiam cum pot ieşi… De multe ori m-am simţit constrânsă, m-am simţit inconfortabil, m-am văzut prinsă la mijloc… ce s-ar fi întâmplat dacă mă opream să zâmbesc, să traiesc?… nu ştiu… nu am vrut să las niciodată, nimănui senzaţia că îmi este teamă sau că… sunt pierdută … zâmbetul a fost masca mea dintotdeauna…
Uneori, atunci când simt că mă pierd… că mi-e teamă…simt că am nevoie de ceva, de un impuls pentru a putea merge mai departe… Am deschis mereu fereastra sufletului şi am lăsat razele de soare să intre … să intre iubirea, să îl vindece, dar… la un moment dat s-au adunat din nou lacrimi în suflet şi chiar dacă am lăsat din nou deschisă uşa sufletului, parcă… nu mai simt razele de soare… Am senzaţia că… fericirea şi clipele frumoase se plătesc… Si eu cedez în fiecare zi… Mi-aş dori să fie doar un vis , din care să mă trezesc ca şi cum nu ar fi existat, dar… e REAL!…
Ce pot face?…O să-mi ascund teama şi durerea sub pleoape şi în suflet… o sa le ţin strâns încuiate acolo… încercând să respir adânc şi să zâmbesc din nou…. Îmi place să lupt !… nu am înţeles niciodată de ce … de ce mă încăpăţânez să arăt lumii o faţă şi un suflet care nu-mi aparţin în astfel de momente… Probabil, pentru că nu îmi suport propria slăbiciune… acea slăbiciune de a plânge precum un copil fără sprijin… slăbiciunea de a mă topi sub imperiul unor sentimente, unor vise neterminate… Nu-mi place sa fiu doar acea femeie sensibilă, demnă de compătimire… nu-mi place să-mi vărs durerea, nu-mi place ca oamenii să poată bănui că acest suflet încă mai plânge uneori şi… de aceea, trebuie să găsesc mereu, în mine…puterea de a zâmbi din nou…

Lilium, 2012 April

Protejat: While you sleep…


Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza, te rog introdu parola mai jos:

Publicat în FANTASY WORLD | Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.

Parfum de femeie…


Mirosul unei femei este… esenţa acelei persoane… reprezintă sufletul acelui om. Imaginaţi-vă…prin ce şoc va trece cineva dacă, descoperă că … nu are un miros.
Oare ce miros o avea frumuseţea însăşi?… O legendă vorbeşte de Parfumul Suprem… se spune că ar avea în compoziţie o reţetă cu ingrediente neştiute, tăinuite bine… menite să aducă fericirea oricărui om care poate să-l miroasă… Frumuseţea, fericirea este obiectul obsesiei pentru mulţi… care încearcă să se transforme… sunt dispuşi la orice sacrificii sau încalcă orice regulă… numai pentru a-şi atinge scopul final, acela de a fi frumos şi fericit… dar, cu ce preţ?… acela de a-şi distruge sufletul?… Oare frumuseţea şi fericirea aceea superficială… da, o numesc fericire superficială pentru că frumuseţea, din păcate este percepută la nivel exterior… atunci, când ne privim în oglindă şi privim învelişul exterior al feţei, al corpului nostru… şi uităm… da, uităm de suflet!… uităm că de fapt sufletul este cel care ne ofera frumuseţea şi fericirea.

parfum de femeieSufletul este marele maestru al parfumului nostru… propriu şi unic… el, sufletul uman este deţinătorul şi cel capabil să contopească aromele îndelung căutate de-a lungul timpului de alchimişti sau de parfumieri… Care sunt aceste esenţe pure pe care toţi le avem, bine tăinuite îin sufletul nostru?
Dragostea, Visul, Speranţa, Bucuria, Tristesţea, Forţa, Sensibilitatea, Răbdarea, Dorinţa, Lacrima, Credinţa, Pasiunea-Dăruirea, Misterul… datorită lor, sufletul emana parfumul nostru unic… pentru că fiecare suflet în parte are arome unice… indestructibile… de aceea… uneori, parfumurile au povești incredibile, tulburătoare… alteori, poveștile sunt tandre și romantice … un parfum… care nu se uită niciodată… exact ca prima iubire…
Da… parfumul înseamnă în primul rând iubire!… o poveste romantică de iubire… sau una secretă, ascunsă adânc în inima ta… o întâlnire neaşteptată cu o fiinţă deosebită care îţi poate schimba viaţa … o iubire din tinereţe… sau o iubire târzie, cu miros bogat şi dulceag… parfumul e iubirea şi … dorinţa de a trăi…
Esenţa numită Dragoste… misterioasă, superbă, care te învăluie… întocmai ca şoaptele unui iubit… mirosul unei flori cu o aroma îmbătătoare… esenţa unui trandafir roşu ca sângele… amestecat cu afrodisice… lavandă şi iasomie… induce un dulce romantism, melancolie… farmec şi încântare absolută…
Esenţa numită Vis... o magie a senzaţiilor, învelite în praf de stele… o mireasmă care ne mângâie cu note senzuale… cu esenţe rare şi nobile… ca într-o compoziţie muzicală… o armonie a armoniilor, a dulcei flori de ylang-ylang… aroma crinului, fugară… ca o petală albă de iubire şi a santalului… ne duce spre zămislirea viselor şi… nebunia sublimă a visării…
Esenţa numită Speranţă… ea, speranţa este ca un zefir ce revigorează sentimentul de iubire… e adevărat că se naşte în timp… dar, este ca o primăvară înmiresmată… ca o strună de vioară… un amestec sofisticat de gardenie… iubirea ascunsă… lăcrămioare… puritatea inimii şi… o combinaţie între răşini aromate şi ambră… emană aşteptările, dorinţele… speranţa pe care toţi o nutrim în adâncul sufletului… speranţa că, nu toate iubirile sunt imposibile…
Esenţa numită Bucurie… bucuria de a trăi, bucurie pe care o emanăm în fiecare zi… încercarea de a privi mereu partea plină a paharului şi… oricât de dificile ar fi momentele prin care trecem… ne face să fim senini atunci când viaţa ne surâde sau ni se pare ca ne întoarce spatele… emanând bucurie e ca şi cum am fi învăluiţi în mirosul mandarinelor şi lămâilor… mandarina dulce, aromată şi lămâia care ne trezeşte toate simturile… dar, fără să vreau mă gândesc şi la albastreaua firavă şi fânul proaspăt cosit… bucuria în toate formele ei, este cea care ne revigorează şi ne dă voinţa pentru a merge mai departe… de a fi multumiţi cu noi înşine…
pf_1531911154Esenţa numită Tristeţe… chiar dacă ar însemna despărţire, singurătate, tristeţe… iubirea merită… câteodată culegem flori de tristeţe… un cuvânt şi o stare care spune că… ceva nu e bine… dar, e o stare trecătoare ca şi singurătatea… atunci cand simţim tristeţe, ne macină gânduri şi doruri… lansăm în eter o dulce şi caldă întristare… un miros subtil de viorele, parfum subtil şi clar… flori care, deşi uimesc privirea… uneori sunt ca o notă uşoară de trădare… ce loveşte parcă… în perdeua sufletului nostru…
Esenţa numită Forţă… Iubirea, în toate formele ei… este singura forţă şi singurul medicament pentru suflet… orice om care şi-a pierdut puterea de a iubi… este neputincios, este bolnav… se iroseşte… dacă aşezăm două inimi pline de iubire una lângă alta… este cazul iubirii reciproce… sentimentul de iubire al celor doi este resimţit ..cu putere…lângă o inima care simte iubirea, iubirea ta creşte… se face puternică… o simţi ca pe o forţă uimitoare… simţi cum emani miros de iubire dat de un trandafir sau… dulceaţa rodiei ce dă tărie… şi se contopeşte cu forţa lemnului de santal şi vanilie… esenţe femine ale forţei iubirii atotputernice… oriunde şi oricând…
Esenţa numită Sensibilitate…o compoziţie dedicată sufletului, inspirând sensibilitatea şi graţia feminină…note de parfum de trandafir, iasomie şi… petale de portocal…poate şi puţtin bujor..te îndeamnă la calm, solaritate…te gândeşti la o femeie senzuală, delicată, înfloritoare şi fermecătoare ca o zi de vară…o femeie romantică, sensibilă, gingaşă şi drăgăstoasă… la o întâlnire amoroasă…Noi femeile suntem puternice dar totodată sensibile… Suntem mai Puternice atunci când suntem sensibile…Cum am fi, dacă nu ar exista întâmplările şi oamenii ce se perindă prin viaţa noastră?…care ne rănesc orgoliile, care ne frâng uneori speranţele şi visele…inimile?…poate că, nu am mai simţi acea voinţă puternică de a arăta că putem mai mult, că vrem mai mult şi că…merităm mai mult…
Esenţa numită Răbdare… ce este răbdarea, aşteptarea pentru un suflet de femeie?… este arta de a spera, este puterea de a înfrâna primele sentimente… de a nu te lasa copleşită de ele… toleranţa, încrederea şi respectul ţin iubirea vie… când iubim… nu judecăm, nu condamnăm, nu părăsim “scena”, nu cerem… nu căutam să dovedim nimic… doar oferim şi ne bucurăm… ce senzaţii divine ne învăluie!… ingredientele răbdării sunt ca un miros de lavandă ce inspira echilibru… de magnolie care ne face preţioasă … de trandafir care ne linişteşte… de portocală dulceagă care ne încrederea în ceea ce va urma… hmm… toate aceste senzaţii par să ne dăruiască fericirea prin frumuseţea lor sublimă… transmit… “Sunt plină de iubire şi dorinţă… te voi aştepta”…
Esenţa numită Dorinţă… dorinţa este unul dintre cele mai puternice impulsuri ale noastre… uneori, dorinţa se citeşte din privirea noastră… să primeşti şi să oferi acea dragostea care nu te lasă să respiri, să te concentrezi, să dormi… femeile, care îşi ascultă dorinţele interioare…. lasă în urmă un parfum proaspăt, tandru… senzual… care trezeşte la viaţă simţurile şi dorinţele … un amestec de magnolie, lacramioare albe, trandafiri … ambra şi lemn exotic… care redau senzualitatea… emanată prin toate fibrele coprului feminin…
Esenţa numită Lacrimă… lacrimile pot fi: lacrimi de durere… asemenea unui strop arzător ce mistuie sufletul… lacrimile copilăriei şi adolescenţtei… unele se sting cu sărutul mamei… apoi, unele sunt nestatornice ca şi sufletul necopt… lacrimile bucuriei… combinate cu zâmbetul ce dă aripi speranţei, fericirii, împlinirii sufleteşti…. lacrimile de dor… care leagană inima datorită dragostei, care cheamă magia iubirii şi cabrează sufletul de dor… plângi suflete!… împraştie în văzduh mireasma florii de portocal… miere… lavandă şi iasomie… lacrimile curăţă şi purifică sufletul… ne arată că suntem capabili să… simţim şi să trăim…
Esenţa numită Credinţă… sufletul are credinţa şi dragostea de divinitate… are credinţa că dragostea şi iubirea pe care o dăruim celor ce sunt apropiaţi sufletului nostru este impulsul care ne călăuzeşte pe drumul vieţii… sufletul este nemuritor… este locul unde se adună păcatele… sufletul nu este ironic, sufletul poate lua decizii… dacă aceste decizii pot fi influenţate sau nu… nu mai ştiu… simt numai miresmele credinţei … o adiere de iarbă înrourată la prima clipire a zorilor, mirosul mării la răsărit de soare, combinate cu iz de citrice… amintindu-mi că… credinţa ne împrospătează sufletul , este luminoasă şi… dă sufletului optimism şi energie vitală…
Esenţa numită Pasiune-Dăruire… o femeie fermecatoare, elegantă care iubeşte cu pasiune şi adoră să-şi dăruiască total sufletul celui iubit este irezistibilă… femeile… când simt că sunt iubite şi… iubesc… înfloresc precum florile într-o grădină frumoasă, iar sufletul lor emană un parfum dumnezeiesc… ameţitor… din zorii zilei până la căderea nopţii… un parfum vrăjit pluteşte şi simţi în nări… ambră, mosc şi mirodenii… fructe de pădure … un paradox subtil… care amestecă farmec şi seducţie feminină… mirosuri care te vrăjesc dacă le stai prea mult în preajmă acestor suflete… Pasiunea nu cunoaşte alfabetul raţiunii!… pasiunii îi este indiferent ce îi oferă celălalt, ea se manifestă oricum şi vrea să se dăruiască întreagă… chiar şi atunci când nu primeşte nimic în schimb…
Esenţa numită Mister… fie că sunt frumoase sau nu, fie că sunt tinere sau bătrâne, fie că uneori sunt ilogice sau greu de înţeles… femeile sunt misterioase… ce mister ascunde femeia?… femeia se hrăneşte din iubire, rezistă prin iubire… se luptă prin iubire… Iubirea… este starea ei naturală… dar, iubirea este tristă atunci când nu se poate împărtaşi… iubirea este tristă atunci când nu se poate dărui… femeia are puterea… dar în aceasta putere constă şi slăbiciunea ei… ea, uneori a uitat cum este să primească iubire… sufletul femei în esenţa lui este de fapt mister… împrăştie în aer constant un miros îndrăzneţ şi provocator… enigmatic şi misterios… mixtură de santal şi de mirt… hmmm… trandafir şi prună dulce… această mireasmă care vorbeşte de femeia senzuală… de femeia seducătoare… de eternul mister feminin… femeia are puterea să aibă orice relaţie doreşte… o armonie unde fericirea şi iubirea pot să înflorească permanent…
Sufletul femeii...femeia în sine este un alchimist al Universului… deţine piatra filosofală şi misterul Parfumului Suprem… forţa feminină este o energie incomensurabilă, misterioasă… o însoţeşte de la naştere până la moarte şi… dincolo de moarte… oriunde s-ar duce şi orice ar face… ce muzică poate incita mai mult urechea unui bărbat decât muzica femeii… cu care face dragoste… ce dans poate fi mai minunat decât trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia în mâini iscusite poate face artă din amor… o artă menită celui ce o inspiră…
Ce mai pot spune în încheiere?..doar atât… Sunt femeie!!!… deci… iubesc, dăruiesc, ascult, creez, iert, mă joc… fac dragoste cu…sufletul tău… EU, Femeia, sunt esenţa Parfumului Suprem…
By, Lilium

Îmbrăţisarea unui suflet…


Îmi lipseşti foarte mult chiar dacă nu am fost împreună niciodată…nu ştiu ce să mai simt, să mai cred…tot ce ştiu este că, dacă cineva m-ar pune să aleg o persoană alături de care să-mi gasesc fericirea, tu ai fi acea persoană… Nu ştiu cum ai reuşit să-mi furi inima, nici măcar nu am observat că mi-ai luat-o… ştiu doar că, locul inimii mele e în inima ta…

imbratisarea unui sufletAstăzi…vreau să-ţi povestesc temerile mele…nu îmi este deloc uşor … Această “depărtare” mă omoară şi cu fiece zi ce trece mi se înfinge în minte un gând trist…sunt tristă câteodată de teamă…de a te pierde, de faptul că ai fugi cu tot cu inima mea care te iubeşte şi va continua sa te iubească…
Acum, Tu reprezinţi tot ce mi-am dorit in viaţă pentru… sufletul meu…
Sunt zile în care mi se pare că nimic nu-mi merge bine, că aş vrea… mai mult, că nu voi avea niciodată ceea ce vreau acum…
În clipa asta aş da totul pentru o noapte…o noapte în care visele să nu se mai sfârşească, o noapte din care să nu mă mai trezesc, o noapte în care să nu mă gândesc că va veni şi o dimineaţă în care… visul, se va sfârşi şi eu voi rămâne ca… Cenuşăreasa fără prinţ, fără caleaşcă, fără vis…O noapte fără cuvinte, doar cu priviri, doar cu suflete… Cuvintele sunt înşelătoare şi te trădează când te aştepţi mai puţin… nu vreau cuvinte!… am nevoie doar de tăcere, de linişte… O linişte în care singurele care vorbesc sunt… sufletele… Ele nu pot minţi, nu pot înşela, sunt pure… M-aş lăsa cuprinsă în braţe de un astfel de suflet care nu ştie să mintă şi m-aş pierde într-o lume ireală … doar pentru o noapte, doar pentru o clipă, doar pentru a simţi… ce n-am simţit nicicând… Aş uita că dimineaţa, sufletul ia formă umană, înşelătoare şi…magia se risipeşte… Mi-ar fi teamă că visul s-ar pierde în ceaţa nopţii ce se sfârşeşte… Vreau doar o noapte…o noapte şi… nici o zi…
Se potriveşte de minune cu iubirea noastră…o iubire imposibilă…o iubire în care ai da orice pentru acea noapte, în care suntem doar tu şi eu într-o lume perfectă… unde nimeni şi nimic nu ne desparte şi… ţi-ai dori să nu mai vină niciodată dimineaţa… eu… sper… să avem parte nu numai de acea noapte pe care o dorim atât de mult…ci cât de multe alte nopţi şi… zile… Eu, prinţesa visurilor tale şi Tu, prinţul meu cu cal alb… pentru totdeauna…

Lilium 06.04.2012