Reguli pentru a fi om…


O să primeşti un corp,
S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti
Dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

reguli pt a fi omVei învăţa multe lucruri…
Eşti înscris cu normă întreagă,la o şcoală informală numită “VIAŢĂ”
Aici nu sunt greşeli, doar lecţii…
Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente…
Experimentele eşuate… fac şi ele parte din acest proces,la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate
Lecţiile se repetă până le vei învăţa
O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri,până când o vei fi învăţat…
Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare…
Lecţiile nu se termină niciodată
Nu există nicio parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale
Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat…
Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta
Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană,decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi
Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine…
Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie
Tu hotărăşti ce vei face cu ele
Alegerea îţi aparţine…
Viaţa e o călătorie a cunoaşterii…
-Cherie Carter Scott-

Reclame

În orice moment…ai o alegere…


Viaţa, uneori este ciudată…de fapt, este ciudat şi uimitor totodată modul cum îţi rezervă surprizele… m-am tot gândit … nu înţeleg nimic…
Încercăm să fim mai buni… încercăm să ne dăm silinţa cât mai mult în tot ceea ce facem, încercăm să fim cât mai sinceri şi cât mai oneşti, încercăm să nu facem persoana de lângă noi să sufere…mai bine acea suferinţă să ne afecteze pe noi… ne doare să ştim că persoana pe care o iubim sau este dragă sufletului nostru… suferă, ne doare să ştim că persoana de care ne pasă nu se simte bine, ne omoară gândul că persoana la care visează sufletul nostru, nu poate fi a noastră…sau am pierdut-o…

in orice moment ai o alegereNe doare… poate că, după atâta timp de suferinţă şi destin nedrept lucrurile nu se îndreaptă…ne doare să ştim că ceea ce visam nu se găseşte pe lumea asta, plină de ură şi de prostie…ne doare că mergem acasă şi nu ne aşteaptă nimeni, ne doare că suntem singuri… deşi, avem pe cineva alături… nu avem certitudinea că este al nostru, că este de încredere…şi… toate acestea se întâmpă pentru că trăim într-o lume stricată , în care sinceritatea şi încrederea… nu mai există demult…unde au dispărut aceste valori?… au fost înlocuite cu valori perfide, fără sens, fără contur… cuvinte fără sens, fără rost…şi când întâlnim aşa numita „dragoste” sau „prietenie” suferim enorm… pentru că nu o înţelegem…
Încă ceva… spunem de foarte multe ori „te iubesc”…dar, oare ştim cu adevărat ce înseamnă această expresie?Oare chiar înţelegem puterea şi semnificaţia expresiei „te iubesc”?… Credeţi-mă, vă rog… foarte puţini cunosc cu adevărat sensul acestei ei… şi foarte puţini o înţeleg … chiar dacă ne naştem cu harul de a iubi şi…ne naştem pentru a iubi…nu toţi avem acea forţă interioară care să ne facă să ne gândim unul la celălalt fără gânduri ascunse… fără falsă ipocrizie… acea forţă interioara , încearcă să ne arate că lumea este mult mai simplă decât înţelegem noi…noi, cei care complicăm totul cu ajutorul minţii noastre distructive …
Dragii mei, cei care citiţi aceste rânduri…nu trebuie să mă credeţi pe mine… ascultaţi-vă pentru o clipa sufletul şi puneţi o secundă pauză raţiunii…crede numai ce-ţi spune inima!…şi nu ai să greseşti niciodată …fă-ţi viaţa în aşa fel încât să suferi cât mai puţin de pe urma deciziilor pe care le iei …dar, nu pune „DAR DACĂ”… atunci când îţi doreşti să trăieşti cu adevărat!!!
Ştim ce înseamnă cu adevărat a trăi ?… Avem acest curaj? Ca să trăim cu adevarat… oamenii, în mod normal, pot sta împreuna dacă ceva îi uneşte…dacă îi leagă ceva şi acel ceva îi determină să se respecte… eu, spun că acel ceva este „DRAGOSTEA”… acel ceva este DUMNEZEU… în ultimul timp sau mai bine spus, atunci când întâmpinăm un obstacol în viaţă… toţi îl pomenim pe DUMNEZEU…de ce?…ar fi interesant de aflat cât mai multe opinii…
Să concluzionez… nu-i adevărat că vieţile noastre ar fi în întregime hotărâte încă de la naştere sau chiar dintotdeauna, de o putere misterioasă şi de neînfrânt…cred cu tarie, că noi singuri ne croim destinul şi… noi singuri facem alegerile… în multe situaţii există un moment…unul singur… când, o decizie luată poate schimba întreaga existenţă a cuiva… Momentul acesta îl numesc …Secunda Destinului… vei întreba probabil…De ce o singură secundă?…Pentru că aşa e făcută lumea şi iubirea, dintr-o secundă, dintr-o sclipire…o secundă care poate ţine o veşnicie…şi dacă nu ai fost atent… rar se întâmplă ca, o ocazie favorabilă să ţi se ofere a doua oară… alegeţi cu inima şi nu lasaţi pe altcineva să aleagă în locul vostru… fără ca măcar să aibă decenţa să te întrebe, ce îţi doreşti…

Ca într-un dans pasional…


Câteodată eşti atât de viu în mintea mea încât mă întreb, dacă cumva nu am înnebunit…cu ochii minţii văd şi simt aceleaşi lucruri de fiecare dată şi am senzaţia de “deja vu”…

ca intr-un dans pasional Privesc fumul de ţigară ce se ridica din scrumieră … par două trupuri înlănţuite într-un dans pasional … Închid ochii şi mă las dusă de valul care mă poartă uneori printre trăiri şi senzaţii… acolo, într-un paradis creat de noi … Şi ajung alături de tine… în cel mai mirific loc special, pentru noi doi …
Mă las purtată de vise alături de tine … şi tu vii spre mine, te simt, te ador… simt parfumul tău, parfumul pielii tale, căldura zâmbetului tău…Îţi simt fiecare pas cum trece pe lângă mine, uşor apăsat, controlat de dorinţă… de dorinţa de a mă face să te vreau, să te doresc… să te simt şi să mă simţi, să ne alungam temerile… este un joc tăcut…doar de noi ştiut …un joc al nostru… simţim, trăim senzaţii ascunse, pasionale, sincere…Şi mă ademeneşti uşor şi mă atragi ca în fiecare noapte… Stăm în faţa ferestrei şi privim norii… Începe să plouă … plouă torenţial. .. o ploaie rece de vară.
Afară e frig … mă iei în braţe, mă cuprinzi…mă simt în siguranţă, mă săruţi, te sărut…săruturi aprinse, apăsate şi uşoare, tandre şi pasionale… îmi şopteşti cuvinte dulci de iubire… Mă doreşti … o simt … limbajul trupului îmi spune prin cuvinte magice poveşti de dragoste, cuvinte nescrise, nerostite …
Mâinile îţi alunecă cu degetele răsfirate prin părul meu răvăşit…îmi atingi umerii uşor dezgoliţi şi le cobori, descoperindu-mi trupul ce se înfioară la fiecare atingere a ta… Las capul pe spate.. respir adânc… intens.. fără cadenţă…pasional … Săruturi patimaşe ating trupul meu înfierbântat … îţi simt buzele sărutându-mi gâtul, sânii, coapsele … aprinzi în mine senzaţii nemaitrăite, respir sacadat…şi te cuprind, te strâng lângă mine … Într-o armonie perfectă ne lăsăm pradă nopţii înlănţuiţi într-un dans pasional …

Gânduri… pentru dragostea mea…


În viaţă trăim mereu sub aşteptarea unei călătorii într-o lume minunată a dragostei curate, adevărate…şi aşteptăm, de multe ori o viaţă întreagă… eu, de mică mă pierdeam cu privirile în zări doar de mine percepute… probabil am trăit în alte vremuri, în alte locuri… iată, o altă zi trece pe lângă mine şi mă întreb… oare de ce eşti în inima şi visele mele mereu?…eşti peste tot… gândurile mă poartă departe, pe aripile speranţei şi rămân multă vreme sub apăsarea şi magia unui vis… să fiu cu tine, lângă tine…

ganduri pentru dragostea meaDar…toate visele pe care le am pălesc în faţa realităţii, ce uneori parcă îmi frânge aripile… Ce nu aş da… sa fiu în clipa asta în braţele tale, dragul meu…în braţele omului minunat pe care-l iubesc…aş da orice să pot depăşi cu bine toate greutăţile şi neputinţele mele de acum…să pot avea putere… pentru iubirea noastră, să pot depăşi orice obstacol şi piedică pusă de viaţă în calea fericirii noastre…
Aş vrea să fii lângă mine şi să mă auzi când îţi spun… Desfă-mi iubite părul şi lasă-l perdea pe trupul tău…. Lasă-ţi iubite mâinile să mă descopere şi soarbe-mă!… Astâmpără-ţi setea cu mine… te rog…Vorbeşte-mi iubite!…învăluie-mă cu vocea ta şi lasă-mă să-ţi iubesc surâsul…Vorbeşte-mi iubite despre orice şi oricând!… Lasă-mă iubite să-mi pun capul pe umărul tău, să simt căldura trupului tău… Îmi ajunge să te simt lângă mine…
Închide ochii, iubite!…Eu, i-am inchis pe ai mei…Te simt mai aproape aşa şi… când întind mâna nu mai e gol lângă mine… Nu dorm… Doar visez, că… te am iubite!… Aş vrea să uit de tot, de trecut, de prezent … nu îmi pasă de mâine, nu îmi pasă de ieri!… vreau să rămân în visul meu unde tu, eşti cu mine… unde pot să te privesc, să te alint… Să nu îmi mai fie dor de tine, să nu mai mă doară când eşti departe…
Mă ridic din pat şi nu mai pot râde…m-am rănit undeva între speranţă şi vis, alergând după ceea ce mi-ai promis…că vei fi cu mine în fiece moment…dar, nu eşti… aş vrea să fug undeva, să mă ascund de toată lumea, dar…nu mai pot alerga…mi s-au frânt paşii undeva între trecut şi viitor… aripile pe care mi le-a dat iubirea ta mi s-au fărâmat şi… mă dor… eşti aici, lângă mine…îmi ştergi lacrimile şi mă îmbrăţişezi spunând…nu mai plânge iubita mea, totul va fi bine !…Bună dimineaţa, dragostea mea!… mi-a fost foarte dor de tine şi… am nevoie de tine în viaţa mea!…

Poveste cu prinţi şi prinţese…


A fost odată ca niciodată… Parcă… a fost ca o poveste luată dintr-o carte… între o prinţesă care se numea Ileana Sânziana şi un prinţ numit Făt-Frumos, care se iubeau… Dar… Stop ! Trezirea! Suntem în secolul XXI…. Povestea, a fost altfel :

Poveste cu printi si printeseIleana Sânziana şi Făt-Frumos s-au cunoscut întâmplător, pe internet … au flirtat puţin, s-au complimentat puţin şi…na, pozna-i gata !… s-au îndrăgostit unul de celalalt… Au fost atâtea lucruri frumoase între ei  în ciuda distanţei… v-am spus că erau din regate diferite şi îndepărtate?… scuzaţi-mă vă rog, dragi cititori…cam, la o ora jumate’ distanţă între regate…deci, să reluam… Au fost vorbe multe, spuse din adâncul sufletului, cu toată dragostea posibilă pusă în această relaţie… multe “bătăi de taste” au mai fost!…ce să mai zici?…unde e dragoste şi tastatura trebuie să reziste 🙂 … Şi, cum vă spuneam, cel puţin din partea ei, a Ilenei Sânziana… cu toate ca şi el, Făt-Frumos o iubea la fel de mult… au fost ore în şir petrecute pe internet…una mai frumoasă ca alta… una mai aprinsă ca cealaltă… şi totul mergea ca într-un film de dragoste, ca într-un basm … până când el, a plecat la război… prin alte grupuri şi la alte regate cu Cosânzene… lăsând baltă “tot ce iubea”… uitând că îi spusese Ilenei Sânziana că se vor vedea, se vor  atinge şi îşi vor spune TE IUBESC privindu-se în ochi…
Pentru ea,  a fost dureros…ca o sabie înfiptă  în pieptul ei dalb…într-o clipă s-au spulberat visele ei, ale lor… orice lucru a dispărut din mintea şi din sufletul ei… nu se mai putea concentra la nimic… se gândea numai la el şi îşi repeta în continuu,  în gând, că îl iubeşte, că nu poate continua fără el… şi atunci i-a scris… i-a scris Ileana Cosânzeana acolo,  unde EL construise pentru ea o mesagerie virtuală… şi a citit EA mesajele şi răspunsurile lui pe wall… Nu înţelegea de ce a facut asta, pentru ce s-o respingă tocmai pe EA?… Îşi pusese toate sperantele şi toate visele în relaţia lor… l-a urmat pe el în iubire pentru că el…da, el era la început cel care visa, cel care îşi dorea să fie împreună cu ea…
Ea a început să lupte pentru ceea ce îşi dorea… pentru el… nu se lăsa şi continua… nu vroia să rămâna fără persoana pe care a iubit-o, o iubeşte şi o va iubi… vrea înapoi sclipirea aia din viaţa ei care să îi spună în fiecare dimineaţă… “Buna dimineaţa, iubita mea!”… în fiecare seară să vorbească cu el , să facă planuri şi mai apoi să îi spună, spre sfârşit… “Noapte bună şi somn dulce, iubita mea Ileana Sânziana!’’…’’să mă visezi!’’… ‘’vorbim mâine!’’ … ‘’ai grija de tine!’’…’’Te Iubesc Cosânzeano, gândul meu este la tine!“… sunt multe lucruri care vor rămâne în sufletul ei şi nu vor dispărea toata viaţa sa, sunt lucruri care au lăsat amprente în viaţa ei… sunt multe lucruri pentru care ea ar da orice să le poata schimba şi… unul singur îl doreşte mai mult decât orice alt lucru… să îl poată privi în ochi spunându-i că, îl iubeşte mai mult decât orice pe lume şi… dacă ar putea ar muta şi munţii din loc, ca ei să fie împreună… ca să îl apere de ochii şi dorinţele altor Cosânzene…
Chiar dacă au trecut luni şi luni de când vorbeau  împreună, de fapt… tastau… nu se văzuseră încă…dar, simţea de fiecare dată când îi scria, îi vorbea sau se priveau pe video chat 🙂 …că, avea fluturaşi în stomac… 🙂 🙂 🙂 …nu râdeţi!… dragostea e arzătoare ca o zi toridă de vară… Mereu îşi dorise să aibă parte de o poveste de dragoste ca în filme, romantică şi plină de artificii… iar acum, o avea… simţea cum îi bate inima mai tare de fiecare dată când se gândea la Făt-Frumos şi îşi dădea seama că trăieşte povestea ei…. Probabil pare un clişeu!… dar, era atât de fericită!.. de câte ori se gandea la ei doi…şi îi mulţumea lui Dumnezeu pentru fiecare secundă, minut, oră, zi, săptămână, lună în care El a fost lânga ea… chiar dacă nu a fost decât în faţa unui ecran de computer…au fost împreună… EA şi EL…
Ileana Sânziana, şi-a lăsat orgoliul şi mândria la o parte pentru ca îl iubea şi chiar credea în iubirea ei, în Făt-Frumos… ea era precum Cenuşăreasa  şi El, prinţul Ei … la naibilui, că încurcai poveştile!… dar, ce vrei?…na, sunt şi eu o visătoare şi… am visul meu… dar, să revenim la protagoniştii noştri…
A fost odată ca niciodată cea mai fericită femeie… Povestea ei?!… nu este una extraordinară, nu a trecut prin întâmplări incredibile, nu s-a luptat cu nimeni şi n-a cucerit nimic… cu excepţia unui singur lucru: inima unui barbat… chiar dacă El încă este la vânat prin alte grupuri şi regate… dar, ce contează pentru Ea?!…povestea ei,  a devenit pentru EA cea mai minunată de pe pământ… şi chiar dacă puţini o ştiu nu contează…
P.S. Finalul poveştii este în mâna voastră, dragii mei… Ileana Sânziana, a decis şi e convinsă că el, Făt-Frumos este alesul ei, prinţul ei…rămâne doar ca voi să decideţi… cine vreţi să fie  prinţul sau prinţesa inimii voastre şi a visurilor voastre… sper ca acel prinţ să se întoarcă biruitor din bătălii… la voi, cei care mai credeţi în poveşti cu prinţi şi prinţese… 🙂
by, Lilium …10.03.2012