Reguli pentru a fi om…


O să primeşti un corp,
S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti
Dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

reguli pt a fi omVei învăţa multe lucruri…
Eşti înscris cu normă întreagă,la o şcoală informală numită “VIAŢĂ”
Aici nu sunt greşeli, doar lecţii…
Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente…
Experimentele eşuate… fac şi ele parte din acest proces,la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate
Lecţiile se repetă până le vei învăţa
O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri,până când o vei fi învăţat…
Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare…
Lecţiile nu se termină niciodată
Nu există nicio parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale
Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat…
Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta
Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană,decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi
Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine…
Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie
Tu hotărăşti ce vei face cu ele
Alegerea îţi aparţine…
Viaţa e o călătorie a cunoaşterii…
-Cherie Carter Scott-

În orice moment…ai o alegere…


Viaţa, uneori este ciudată…de fapt, este ciudat şi uimitor totodată modul cum îţi rezervă surprizele… m-am tot gândit … nu înţeleg nimic…
Încercăm să fim mai buni… încercăm să ne dăm silinţa cât mai mult în tot ceea ce facem, încercăm să fim cât mai sinceri şi cât mai oneşti, încercăm să nu facem persoana de lângă noi să sufere…mai bine acea suferinţă să ne afecteze pe noi… ne doare să ştim că persoana pe care o iubim sau este dragă sufletului nostru… suferă, ne doare să ştim că persoana de care ne pasă nu se simte bine, ne omoară gândul că persoana la care visează sufletul nostru, nu poate fi a noastră…sau am pierdut-o…

in orice moment ai o alegereNe doare… poate că, după atâta timp de suferinţă şi destin nedrept lucrurile nu se îndreaptă…ne doare să ştim că ceea ce visam nu se găseşte pe lumea asta, plină de ură şi de prostie…ne doare că mergem acasă şi nu ne aşteaptă nimeni, ne doare că suntem singuri… deşi, avem pe cineva alături… nu avem certitudinea că este al nostru, că este de încredere…şi… toate acestea se întâmpă pentru că trăim într-o lume stricată , în care sinceritatea şi încrederea… nu mai există demult…unde au dispărut aceste valori?… au fost înlocuite cu valori perfide, fără sens, fără contur… cuvinte fără sens, fără rost…şi când întâlnim aşa numita „dragoste” sau „prietenie” suferim enorm… pentru că nu o înţelegem…
Încă ceva… spunem de foarte multe ori „te iubesc”…dar, oare ştim cu adevărat ce înseamnă această expresie?Oare chiar înţelegem puterea şi semnificaţia expresiei „te iubesc”?… Credeţi-mă, vă rog… foarte puţini cunosc cu adevărat sensul acestei ei… şi foarte puţini o înţeleg … chiar dacă ne naştem cu harul de a iubi şi…ne naştem pentru a iubi…nu toţi avem acea forţă interioară care să ne facă să ne gândim unul la celălalt fără gânduri ascunse… fără falsă ipocrizie… acea forţă interioara , încearcă să ne arate că lumea este mult mai simplă decât înţelegem noi…noi, cei care complicăm totul cu ajutorul minţii noastre distructive …
Dragii mei, cei care citiţi aceste rânduri…nu trebuie să mă credeţi pe mine… ascultaţi-vă pentru o clipa sufletul şi puneţi o secundă pauză raţiunii…crede numai ce-ţi spune inima!…şi nu ai să greseşti niciodată …fă-ţi viaţa în aşa fel încât să suferi cât mai puţin de pe urma deciziilor pe care le iei …dar, nu pune „DAR DACĂ”… atunci când îţi doreşti să trăieşti cu adevărat!!!
Ştim ce înseamnă cu adevărat a trăi ?… Avem acest curaj? Ca să trăim cu adevarat… oamenii, în mod normal, pot sta împreuna dacă ceva îi uneşte…dacă îi leagă ceva şi acel ceva îi determină să se respecte… eu, spun că acel ceva este „DRAGOSTEA”… acel ceva este DUMNEZEU… în ultimul timp sau mai bine spus, atunci când întâmpinăm un obstacol în viaţă… toţi îl pomenim pe DUMNEZEU…de ce?…ar fi interesant de aflat cât mai multe opinii…
Să concluzionez… nu-i adevărat că vieţile noastre ar fi în întregime hotărâte încă de la naştere sau chiar dintotdeauna, de o putere misterioasă şi de neînfrânt…cred cu tarie, că noi singuri ne croim destinul şi… noi singuri facem alegerile… în multe situaţii există un moment…unul singur… când, o decizie luată poate schimba întreaga existenţă a cuiva… Momentul acesta îl numesc …Secunda Destinului… vei întreba probabil…De ce o singură secundă?…Pentru că aşa e făcută lumea şi iubirea, dintr-o secundă, dintr-o sclipire…o secundă care poate ţine o veşnicie…şi dacă nu ai fost atent… rar se întâmplă ca, o ocazie favorabilă să ţi se ofere a doua oară… alegeţi cu inima şi nu lasaţi pe altcineva să aleagă în locul vostru… fără ca măcar să aibă decenţa să te întrebe, ce îţi doreşti…

Ca într-un dans pasional…


Câteodată eşti atât de viu în mintea mea încât mă întreb, dacă cumva nu am înnebunit…cu ochii minţii văd şi simt aceleaşi lucruri de fiecare dată şi am senzaţia de “deja vu”…

ca intr-un dans pasional Privesc fumul de ţigară ce se ridica din scrumieră … par două trupuri înlănţuite într-un dans pasional … Închid ochii şi mă las dusă de valul care mă poartă uneori printre trăiri şi senzaţii… acolo, într-un paradis creat de noi … Şi ajung alături de tine… în cel mai mirific loc special, pentru noi doi …
Mă las purtată de vise alături de tine … şi tu vii spre mine, te simt, te ador… simt parfumul tău, parfumul pielii tale, căldura zâmbetului tău…Îţi simt fiecare pas cum trece pe lângă mine, uşor apăsat, controlat de dorinţă… de dorinţa de a mă face să te vreau, să te doresc… să te simt şi să mă simţi, să ne alungam temerile… este un joc tăcut…doar de noi ştiut …un joc al nostru… simţim, trăim senzaţii ascunse, pasionale, sincere…Şi mă ademeneşti uşor şi mă atragi ca în fiecare noapte… Stăm în faţa ferestrei şi privim norii… Începe să plouă … plouă torenţial. .. o ploaie rece de vară.
Afară e frig … mă iei în braţe, mă cuprinzi…mă simt în siguranţă, mă săruţi, te sărut…săruturi aprinse, apăsate şi uşoare, tandre şi pasionale… îmi şopteşti cuvinte dulci de iubire… Mă doreşti … o simt … limbajul trupului îmi spune prin cuvinte magice poveşti de dragoste, cuvinte nescrise, nerostite …
Mâinile îţi alunecă cu degetele răsfirate prin părul meu răvăşit…îmi atingi umerii uşor dezgoliţi şi le cobori, descoperindu-mi trupul ce se înfioară la fiecare atingere a ta… Las capul pe spate.. respir adânc… intens.. fără cadenţă…pasional … Săruturi patimaşe ating trupul meu înfierbântat … îţi simt buzele sărutându-mi gâtul, sânii, coapsele … aprinzi în mine senzaţii nemaitrăite, respir sacadat…şi te cuprind, te strâng lângă mine … Într-o armonie perfectă ne lăsăm pradă nopţii înlănţuiţi într-un dans pasional …