Eu, ca pasărea Phoenix


Am inceput din nou sa scriu…cuvintele curg pe coala alba si nu se mai opresc…degetele mele parca zboara pe tastatura… de fiecare data cand vreau sa ma eliberez de ganduri, trairi, simtiri…scriu si ma gandesc ca poate uneori Dumnezeu ne da anumite incercari si nelinisti datorita faptului ca suntem puternici…daca am fi fost slabi, firavi ne-ar fi daruit o viata liniara, fara evenimente deosebite, menite sa ne schimbe cursul vietii de prea multe ori…fara sa avem cateodata prea mult zbucium sufletesc…

eu ca pasarea phoenixOricat as incerca sa uit anumite intamplari si fapte petrecute anterior nu pot…sau altii, nu imi dau voie sa uit…cateodata uitarea este benefica, face bine sufletului…il face sa se intremeze dupa prea multe incercari…Vreau sa uit!…dar, subconstientul meu revine la amintirea anilor trecuti, parca e ca un blestem care ma urmareste continuu… unii oameni mi-au pus o stampila in frunte fara sa imi cunoasca caracterul si sufletul…fara sa se gandesca ca poate din din teama sau din cauza durerii provocate de oameni care m-au judeca gresit…si m-au condamnat ca: Sunt Vinovata!…si trebuie sa platesc la infinit pentru niste lucruri din trecut sau…pentru ca vrea sa imi adun toate “cioburile” si sa incerc sa-mi reiau viata… sa-mi cladesc viata si traiesc viata alaturi de cineva departe de ceea ce mi s-a intamplat?… am fost o femeie puternica si am ramas puternica…pentru ca am avut puterea sa trec peste ceea ce mi s-a intamplat si ca am luat decizia de a ma gandi la viata mea si numai la viata mea…asta indiferent de ceea ce s-a vorbit sau se va vorbi in jurul meu…
Vreau sa uit si sa iert tot ce a fost… am suferit prea mult doar pentru ca intotdeauna mi-am respectat cuvantul, nu “m-am vandut” pe mine sau sufletul pentru bani sau pentru a face rau cuiva, am fost prea increzatoare, am fost proasta de loiala, nu am acceptat compromisuri ciudate si am avut coloana vertebrala chiar si atunci cand am fost la pamant… trebuie sa “platesc” toata viata pentru ca am vrut sa fiu un om corect, o prietena buna, o logodnica sau o sotie… fara sa mint, sa insel, sa imi bat joc de increderea nimanui ?…asta inseamna oare, ca nu am dreptul sa pot fi fericita pentru ca am “gresit”?…
Odata, eram un suflet care isi dorea sa traiasca frumos…dar, ma uitam pe cer si… erau doar nori si vant, se pregatea de furtuna… era, parca inainte de razboi…au fost momente cand simteam ca imi doresc sa stau doar pe margine sa privesc vietile altora, clipele de fericire si de iubire…parca totul se invartea in jurul meu, auzeam doar rasete de bucurie, oameni care se iubeau si isi purtau de grija unul altuia, era o lume din care imi doream sa fac parte, sa nu mai traiesc in singuratate, in tristetea inchisa in sufletul meu ,tristete pe care nu am vrut sa o recunosc ca exista si doare,imi doream un univers al meu si al lui….A lui, cine?
Ma intrebam si imi raspundeam singura: a lui, a celui care ma va iubi, pe mine…femeia…si atat…Dar cine sa ma iubeasca pe mine? Cine ?…Cine sa ma readuca la viata sa simt caldura razelor de soare, sa simt ploaia si furtuna motiv de bucurie?… vreau numai sa iubesc si sa fiu iubita …atat!!!!!… nimic mai mult…am stiut ca atunci cand esti indragostit iti faci milioane de vise, de iluzii sau de fantezii si…poti fi ranit foarte usor…intotdeauna, atunci cand iubim ne deschidem inima si portile sufletului in fata celui iubit…si totusi am facut-o, am lasat dragostea sa-mi inunde sufletul… Hmmm…este ca o gluma proasta… a fost o singura data in viata mea cand nu am facut ca mine, nu mi-am ascultat ratiunea ci…mi-am ascultat numai inima…A gresit inima sau…nu?…o mie de intrebari si raspunsurile… nu sunt la mine…
Parca timpul s-a oprit, izvorul de dragoste si bunatate din inima a secat, soarele a apus…petalele inimii mele au cazut…Si-atunci iar plang…pentru ca am vrut decit un vis pe care sa-l traiesc tot restul vietii… Nu mai am putere sa „joc”singura…in viata e nevoie de doi ca sa fie dragoste… Altfel, e doar un vis…din care, atunci cand te trezesti, esti tot singur. Singuratatea?!… singuratatea, este singurul lucrul pe care il urasc si de care imi este cel mai frica…
Scriu toate aste lucruri pentru a-mi usura sufletul…sau poate ca sufletul meu inca nu este vindecat?…poate fi faptul ca implinirea a 41 de ani, pentru o femeie e un moment in care… se produce ceva?…nu stiu si nici macar nu pot vorbi cu nimeni de durerea pe care o am in sufletul meu…scriu si…imi promit ca nu voi mai lasa pe nimeni sa imi induca neliniste si nesiguranta… in viata mea, in sufletul meu…
Eu si sufletul meu, am fost ca pasarea phoenix…o pasare de o frumusete neasemuita, care nu moare niciodata, ci se mistuie in flacari si renaste apoi din propria cenusa….asa am renascut si eu mereu… din propria-mi cenusa atunci cand toti credeau ca am murit, ca sunt terminata pentru ca trecusem prin experiente emotionale devastatoare… si chiar pana in ziua de azi nu am fost scutita de incercari grele… Eu, am reusit sa gasesc inspiratie si putere regeneratoare renuntand la vechiul mod de viata pentru a imbratisa unul nou, superior… am renascut din nou… si voi zbura mai sus si voi fi mai mandra si mai frumoasa ca nicicand…
Nu stiu ce legatura are trecutul meu, cu ceea ce sunt Eu azi…probabil am comis greseli, pe care am spus ca mi le asum…probabil am gresit ca am avut incredere in cine nu trebuia…dar, oare asta ma face sa fiu atat de vinovata ?…vinovata de ce anume?…
Azi…la 41 de ani, din bucurii si din tristeti amestecate imi voi construi fericirea…vreau viata mea,nu a altora… vreau sa visez… vreau sa iubesc fara teama si limitari… maine, o sa imi aduca lumina si bucuria…trecutul il las in acel colt de intuneric si am sa trec mai departe…voi uita trecutul si ma voi bucura de viata…imi voi construi o noua viata, numai a mea…nu mai e timp, nu mai vreau sa-mi irosesc timpul aiurea… voi sarbatori azi, ca pe o zi a renasterii inimii mele… Stiu ca, prin ceea ce am trecut si trec e complicat, e greu, e dur…dar, ma gandesc ca ceea ce fac…fac pentru mine si ca orice in lumea asta se poate rezolva chiar daca in ultima instanta problemele ne coplesesc si ne dau multe batai de cap… Asa e viata!!…nu e usoara si trebuie sa fiu tare, asa cum numai eu stii sa fiu… Viata poate fi intradevar frumoasa daca ignor orice lucru deranjant ce mi se intampla… si mai ales, daca ignor pe cei care roiesc in jurul meu si care “imi vor binele”…
Eu, voi fi mereu ca pasarea Phoenix…o pasare de o frumusete neasemuita, care nu moare niciodata, ci se mistuie in flacari si renaste apoi din propria cenusa…. 

 

Reclame

Femeile…


Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus:
– De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?
Iar Dumnezeu a raspuns:

Femeile– Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?…Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si… va face toate acestea cu doar doua maini!…
Ingerul a fost uimit de cerinte.
– Doar doua maini?…Nu se poate!… Si asta e modelul standard? Dar, e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul.
– Ba n-o sa astept…a protestat Dumnezeu…Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima…Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi…
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.
– Dar, Doamne…ai facut-o atat de moale!..
– Da, este moale…a incuviintat Dumnezeu…dar, am facut-o si puternica…Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini…
– O sa poata gandi?… a mai intrebat ingerul.
Si Dumnezeu a raspuns:
– Nu numai ca va putea gandi, ci chiar va gasi solutii si va putea sa negocieze…
Atunci, ingerul a observat ceva…si… apropiindu-se, a atins obrazul femeii.
– Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva…Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el.
– Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima…l-a corectat Dumnezeu.
– Pentru ce e lacrima?… intreba ingerul.
– Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria…
Ingerul a ramas impresionat.
– Doamne, esti un geniu…te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare!
Si… asa si este!… Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati… Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria…. Zambesc cand ar vrea sa tipe… Canta cand ar vrea sa planga … Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase…Lupta pentru ideile in care cred… Se revolta in fata nedreptatii…Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna…Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare…Merg la doctor cu o prietena speriata…Iubesc neconditionat…Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii…Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta…Li se frange inima cand le moare un prieten…Sufera cand le moare cineva din familie si..totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere.
Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile… Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta… Aduc bucurie, speranta si iubire… Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia.
Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit…
Si totusi…daca au vreun defect, acesta esta ca uita cat de mult valoreaza.
Anonim,

De ce Tu?…


de ce tu

Pentru că, mă faci să mă simt aşa cum nu m-am mai simţit până acum…
Pentru că, pot să îţi spun orice şi nu eşti înspăimântat…
Pentru că, tu şi eu putem naşte clipe magice…
Pentru că, gândul la tine mă umple cu un sentiment minunat…
Pentru că, iubirea mă face să cred că ceea ce este bun vom găsi de acum înainte…
Pentru că, nu renunţi la mine chiar dacă uneori sunt dificilă…
Pentru că, scoţi la iveală tot ce este mai bun în mine…
Pentru că, tu eşti persoana care are cheia de la inima mea…
Pentru că, iubirea ta m-a ajutat să mă redescopăr…
Pentru că, îmi place senzaţia de siguranţă pe care mi-o dai…
Pentru că, micile tale gesturi spun enorm despre cât de mult îţi pasă…
Şi…bineînţeles, pentru inteligenţa ta… întrucât ai fost îndeajuns de inteligent ca să te îndrăgosteşti de mine… 🙂
persoanei speciale din viaţa mea, Lilium

Just listen and… feel…


Nu ştiu exact ce vreau să scriu dar…îmi voi lăsa sufletul să mă ajute pentru că acolo, înăuntru, eşti TU!… în inima mea este un loc special pentru tine şi… tu ştii asta!… eşti prizonierul inimii mele şi îmi las sufletul să trăiască prin a te iubi pe tine… Simt că trăiesc o dată cu tine, că eşti o parte din mine…te simt infiltrat în toate gândurile mele…

Just listen and feel Datorită ţie am am învăţat şi am decis să am încredere în cel de lângă mine…atunci, când mă rătăceam printre gânduri şi fugeam de o lume rece şi pustie ai apărut tu…dragul meu…tu, îmi aduci zâmbetul pe buze… tu, cel pentru care scriu aceste rânduri…De multe ori, mi-am dorit să fiu în sufletul tău şi să ştiu ce simţi… senzorial simt când nu îţi este bine şi atunci, aş vrea să rup din mine să te întregesc pe tine… dacă aş putea!…dacă ai nevoie, ia-mi iubirea şi iubeşte mai mult…ia-mi speranţa şi visele…ia-mi inocenţa şi crede in noi…ia-mi puterea, ridică-te…soarbe-mi suflarea şi bea-mi dorinţa…fii fericit!… îţi dăruiesc ţie tot… tot ceea ce sunt…tot ceea ce cred…dar…fii lângă mine…nu mă lăsa să mă pierd în lume… oferă-mi realitatea şi fă-mă să uit trecutul, ca să cred în viitor… alungă-mi suferinţele şi temerile… redă-mi bucuria, sărută-mi îndoielile şi ezitările… atinge-mi inima, deschide-mi aripile… fii tu cel care mă iubeşte…
Te iubesc!… să îţi spun acest cuvânt…durează o secundă… doar o secundă…Te iubesc aşa cum eşti, pentru că eşti TU… persoana cea mai dragă mie, omul cu care doresc să-mi petrec tot timpul pe care îl mai am… acum, am înţeles… dragostea este un sentiment deosebit, puternic,dar… în totodată, pe parcursul timpului, am mai înţeles că iubirea nu este numai flori, zâmbete, şi dragoste ci… înseamnă şi lacrimi, dorinţă , pasiune…
Iartă-mă că te iubesc prea mult şi uneori te obosesc în gândurile mele…mă întreb adesea…de ce mi-am ascultat inima?…de ce te-am urmat în iubire?… Nu, nu îmi pare rău… îmi pare rău doar, că te-am lăsat singur prea mult timp… dragostea mea, am fost mereu şi am ramas acolo, lângă tine şi…acolo voi fi mereu, când te vei trezi în fiecare dimineaţă… te voi urma în gând, pas cu pas şi…. seara, la culcare îţi voi da mereu sărutul de noapte bună… mă vei iubi în fiecare zi, în fiecare noapte?…ascultă-mi inima, iubire…o las să îţi vorbească…

Care este scopul vieţii…


Câteodată, mă “loveşte” câte un gând …da, mai şi gândesc uneori! Ştiu că este rău să gândeşti dar, nu mă pot abţine!…mai ales atunci când nu pot găsi, sau nu sunt mulţumită de răspunsurile mele la numite întrebări…încerc să găsesc răspunsurile la ceilalţi…Una dintre întrebările pe care mi-o pun frecvent în ultima perioadă este… Care este scopul vieţii?

care este scopul vietii 1. Împlinirea sufletească?
2. Să las ceva în urma mea?
3. Să am o familie, să fiu fericită, să cunosc cât mai multe şi să mă bucur de viaţă?
4. Să devin o persoană mai bună atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi?
5. Să fiu fericită, dar nu o fericire fictivă (materială) ci una adevarată?
6. Iubirea?
7. Să trăiesc prezentul?
8. Să mă realizez profesional şi să am condiţii materiale ridicate pentru a putea să îmi întreţin un anume standard de viaţă?… Etc…pentru că aş putea continua cu multe altele…
“În viaţă există două tragedii. Una este să nu obţii ceea ce doreşti. Cealaltă este să obţii.”…spunea cineva, probabil Oscar Wilde. Atunci, firesc, mă întreb din nou: dacă ai obţinut şi ai atins ţelurile propuse anterior înseamnă că nu mai ai nici un alt scop în viaţă?…nu este bine dacă oamenilor li se împlinesc dorinţele?…pentru că scopul în viaţă este tradus de fapt în dorinţele noastre…părerea mea!… Răspunsul cred că îl vom găsi numai dacă ne cunoaştem pe noi foarte bine şi reuşim acolo, în interiorul nostru să fim cinstiţi cu ceea ce ne dorim mai mult si mai mult…
Nosce te ipsum-Cunoaşte-te pe tine însuţi!…spune un vechi dicton. Când ne vom cunoaşte pe noi înşine, vom ajunge la concluzia că …să putem fi multumiţi şi fericiţi,trebuie să fim compleţi…trebuie Trăim, trebuie Avem şi trebuie Facem… Nu ne putem limita la un singur lucru. Trebuie să trăiesc, trebuie să mă bucur de viaţă, să am o familie, să las ceva in urma mea…iar eu, pentru că sunt o femeie îmi doresc să fiu mereu : curioasă, seducătoare, sinceră, naturală, cu stil, care ştie ce vrea, care nu poate iubi un barbat inferior ei, care simte nevoia să admire pentru a se dărui, care îşi asumă riscul de a iubi cu toată fiinţa ei… şi cel mai important…să nu caut să fiu perfectă niciodată!
O Vanitas Vanitatum! Care din noi e fericit pe lumea asta? Care din noi şi-a împlinit dorinţa, sau… îndeplinind-o, e mulţumit?… Oare nu am luat toţi… mai mult sau mai puţin… dorinţele noastre drept condiţii fără de care nu putem fi fericiţi?… Vom şti vreodată să îmbinăm dorinţa cu realitatea în care trăim?… Trebuie să fim realişti, ştiu! Dar…dacă n-am avea nici o dorinţă, nici o aspiraţie, nici o fantezie pe care dorim să o transpunem în realitate probabil, jumătate din farmecul şi interesul vieţii noastre ar dispărea…nu ştiu… este doar o presupunere a mea… şi încă ceva…Mai sunt şi lucrurile pe care le-am dorit  şi nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele… Ar fi interesant de ştiut cum poţi sa lupţi pentru tandreţe, dragoste?…Sau pentru duioşie?… Cel mult poţi să speri şi să le astepţi …cred…
Voi ce părere aveţi ?… V-aţi găsit scopul vostru în viaţă?

Eu… cu tine…


Cum te-ai simţi să-ţi spun într-o dimineaţă …”Bună dimineaţa, dragul meu! Mulţumesc pentru aceşti frumoşi 20 de ani, de când mă trezesc lângă tine şi tu, mi-ai zâmbit tot acest timp şi…mi-ai oferit tot ce-şi poate dori o femeie…Îţi sunt recunoscătoare şi îţi mulţumesc pentru că mă cunoşti atât de bine încât…cuvintele între noi nu îşi mai au rostul”… Ce spui, nu-i aşa că ar fi minunat?

eu, cu tineMi-aş dori din tot sufletul să avem împreuna o fiică … şi peste ani, când fiica noastră mă va întreba: “Mami, cine a fost dragostea ta cea mare?”… eu, să pot arăta cu degetul spre tine şi să-i răspund: “Tatăl tau!”… Vreau să poţi să simţi… că am în mine şi mă copleşesc un munte de sentimente si trăiri…
Este greşit să visezi cu ochii deschiși?!…Eu, cred că…fără visare nu ar exista iubire, nu am reuşi să luptăm pentru fericirea sufletului şi… chiar şi pentru a celor din jurul nostru…Este greşit să iubeşti din toată inima?…Nu cred!… este ca o tulburare minunată, care te face să zâmbeşti mereu…simţi că între voi doi este o chimie, pe care nu o poţi şi… de fapt nici nu vrei, să ţi-o explici…eşti ca un nebun…într-un cuvânt, eşti fericit!… de fapt, ceea ce simţi nici nu poate fi descris în cuvinte, oricât te-ai stradui şi oricât de meşteşugit ai fi la vorbă…
Dacă cineva m-ar întreba… ce înseamnă o viaţă frumoasă?… ar fi greşit dacă Eu, aş fi lângă Tine şi… m-aş apleca deasupra umărului tău, te-aş strânge în braţe, ţi-aş săruta tâmpla şi aş spune… “Uite, asta este o viaţă frumoasă!”…Ar fi greşit ?!…